Despărțirea de cineva drag este una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții. Chiar și atunci când există credința că persoana plecată este acum cu Dumnezeu, durerea rămâne.
Totuși, Biblia ne ajută să privim moartea dintr-o perspectivă diferită. Pentru omul credincios, moartea nu este sfârșitul, ci trecerea spre viața veșnică împreună cu Dumnezeu.
Apostolul Pavel vorbește despre această perspectivă în Filipeni 1:21-24:
„Căci, pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri este un câștig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. Sunt strâns cuprins între cele două. Aș vrea să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup.”
Cât timp Dumnezeu ne mai ține pe pământ, există încă un scop și o lucrare de făcut. Suntem chemați să-L slujim și să le vorbim și altora despre speranța vieții veșnice.
Aceasta nu înseamnă că un creștin nu plânge atunci când pierde pe cineva drag. Durerea despărțirii este reală. Dar ea nu este o durere fără speranță.
Pentru cel care se încrede în Hristos, există promisiunea unei zile în care suferința și moartea nu vor mai exista. Apocalipsa 21:4 spune:
„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Așadar, credința creștină nu spune că moartea este ușoară, ci că moartea nu are ultimul cuvânt. Pentru cei care sunt ai lui Hristos, despărțirea de această lume este urmată de promisiunea vieții veșnice, în prezența lui Dumnezeu.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat