În Evanghelia după Matei, Domnul Isus descrie o scenă impresionantă a judecății finale. El spune că, atunci când Fiul Omului va veni în slava Sa, va despărți oamenii așa cum păstorul desparte oile de capre.
Un lucru surprinde în această relatare: ambele categorii de oameni sunt uimite de verdictul pe care îl aud.
Cei neprihăniți întreabă: „Doamne, când Te-am văzut flămând și Ți-am dat să mănânci? Când Te-am văzut străin și Te-am primit?” Iar Domnul le răspunde:
„Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Dar și cealaltă categorie este surprinsă. Într-un alt pasaj din Evanghelia după Matei, Domnul Isus vorbește despre oameni care Îi spun:
„Doamne, Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni?”
Răspunsul Domnului Isus este cutremurător:
„Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtați-vă de la Mine.”
Cum este posibil? Cum poate cineva să facă lucruri impresionante în numele lui Hristos și totuși să nu fie al Lui?
Domnul Isus explică faptul că nu orice lucrare spectaculoasă este dovada unei relații autentice cu Dumnezeu. Pot exista oameni religioși, oameni talentați sau chiar persoane care impresionează prin faptele lor, fără ca inima lor să-I aparțină cu adevărat lui Hristos.
Adevăratul ucenic nu este definit în primul rând prin ceea ce spune sau prin ceea ce pare că realizează, ci prin ascultarea de Dumnezeu.
Mântuitotul spune limpede:
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”
Aceasta este diferența dintre o credință autentică și una doar aparentă. Dumnezeu privește dincolo de cuvintele noastre și dincolo de imaginea pe care o afișăm înaintea oamenilor. El vede inima și cunoaște motivațiile fiecăruia.
De aceea, cea mai importantă întrebare nu este: „Ce am făcut pentru Dumnezeu?” ci: „Îl cunosc eu cu adevărat pe Hristos și ascult de El în fiecare zi?”
Minunile îi pot impresiona pe oameni. Vorbele frumoase pot convinge mulțimile. Dar o viață trăită în ascultare de Dumnezeu este dovada unei credințe autentice.
Astăzi, să-I cerem Domnului nu doar puterea de a face lucruri mari pentru El, ci mai ales harul de a-L cunoaște tot mai mult și de a împlini voia Sa în fiecare zi.
La urma urmei, cea mai mare binecuvântare nu este să facem lucruri extraordinare în Numele Domnului Isus, ci să auzim, într-o zi, din gura Lui cuvintele:
„Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria Stăpânului tău.”