„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:4-8)
Acesta este un pasaj biblic celebru, cu care mulți dintre noi suntem familiarizați. Se citează adesea la nunți și face ca adunarea să exclame: „Oau! Ce frumos și romantic!”
Problema este că acest pasaj este mult mai profund decât o simplă declarație romantică. Este provocator, curajos și se află în centrul a ceea ce Dumnezeu ne cheamă să fim în calitate de creștini. Într-adevăr, cu toții ne străduim să devenim o reflectare a Domnului Isus, acea întruchipare perfectă a iubirii. Prin urmare, trebuie să fim atenți la ceea ce spune Biblia despre iubire și să ne clădim viețile pe această temelie.
Domnul Isus a spus că poruncile cele mai importante sunt să-L iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe ceilalți (Matei 22:37-40) și că toate cele 613 legi ale Vechiului Testament ar putea fi rezumate în aceste două afirmații simple.
Deci, cum se aplică acest lucru la noi? De exemplu, am putea să ne punem propriul nume în acest verset: „Eu … sunt răbdător, Eu, … sunt bun. Eu nu pizmuiesc, nu mă laud, nu sunt mândru”. Aceasta este ceea ce ne cheamă Dumnezeu să fim. Deși viața noastră poate fi o reflectare parțială a acestui adevăr, cu siguranță nu trăim această afirmație pe deplin!
Într-adevăr, când aplicăm aceste cuvinte vieții noastre, observăm că avem o măsură variabilă, bazată pe importanța unei persoane pentru noi. Poate că, în ceea ce-l privește pe partenerul de viață, reușim să fim acea reflectare a iubirii. Nu perfect, dar ne străduim. La fel și cu prietenii noștri, deși poate mai puțin consecvent. Dar cum rămâne cu cei pe care nu-i cunoaștem? Cum rămâne cu cei cărora le plătim servicii și avem asteptări rezonabile, iar ei ne dezamăgesc? Aici poate că dăm greș uneori.
Așa cum spune Evanghelia lui Ioan (Ioan 13:34-35), iubirea noastră unii pentru alții este ceea ce ne diferențiază. Așa li-L arătăm oamenilor pe Domnul Isus, prin iubire îndrăzneață, excepțională. Acest lucru nu se limitează doar la creștini; Domnul Isus spune să-i iubim pe toți oamenii, de la cei care ne iubesc până la cei care ne urăsc.
Aceasta înseamnă cu adevărat să iubești. Iubirea nu este un sentiment diafan, care ne face să ne simțim bine și fericiți în interior. Este vorba despre a fi dispus să renunți la tine însuți, să-ți iei crucea și să-L urmezi pe Hristos.
Așadar, am putea dezvolta cuvintele apostolului Pavel, punându-ne propriul nume împreună cu următoarele afirmații: are răbdare cu cei care sunt enervanți; este bun cu cei care sunt cruzi; nu invidiază pe cei care au mai mult; nu se laudă în fața celor pe care vrea să-i impresioneze; îi apără pe cei slabi; are încredere în cei care nu sunt de încredere; speră pentru cei fără speranță; perseverează pentru cei fără credință; iubește cu o iubire care nu dă greș niciodată.
Iubirea vine pe primul loc, restul vine după aceea. Așa cum spune Pavel în Corinteni, dacă nu avem dragoste, suntem ca un clopoțel care sună în gol și eforturile noastre nu înseamnă nimic. Când punem iubirea pe primul loc, toată lumea va ști că suntem ucenicii Lui.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat