„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.” (Faptele Apostolilor 14:15)
Există oameni pe care îi admirați foarte mult? Unii oameni pot părea mai măreți decât alții, sau decât viața însăși – mai ales cei care realizează lucruri pe care majoritatea dintre noi nici măcar nu le putem înțelege. Dacă v-aș invita să vă gândiți la un exemplu, poate ați numi un muzician faimos, o figură politică, o vedetă sportivă, un star de cinema sau un atlet olimpic.
Locuitorii din Listra antică au avut o experiență similară „de adorare”, cu Pavel și Barnaba. Această comunitate își vedea de viața de zi cu zi când, în cetate, au apărut doi bărbați care i-au poruncit unui olog să se ridice și să umble. Oamenii l-au privit pe cel care s-a ridicat imediat în picioare și a fost vindecat (Faptele Apostolilor 14:8-10). Dacă oricare dintre noi am fi fost acolo, cu siguranță am fi fost uluiți. Dar lucrurile au scăpat repede de sub control. Mulțimea era convinsă că Pavel și Barnaba erau doi dintre zeii lor în formă umană, iar preotul local „a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.” (Faptele Apostolilor 14:13). Pavel și Barnaba au fost îngroziți de această afirmație și s-au grăbit s-o dezmintă, proclamând versetul din Fapte 14:15, care amintește mulțimii că apostolii erau oameni ca și ei, având o natură umană. Ucenicii L-au indicat rapid pe Dumnezeu ca fiind Furnizorul miracolului, deoarece El este Creatorul cel viu, spre deosebire de zeii lor fără viață (Faptele Apostolilor 14:15-16).
Mulțimea din Listra și-a plasat în mod greșit închinarea asupra bărbaților care au făcut vindecarea și L-au proclamat pe Dumnezeu și astfel L-a ratat complet pe Domnul Isus.
Dar dumneavoastră, pe cine admirați? Amintiți-vă că și ei sunt doar oameni! De cealaltă parte a spectrului, îi aveți pe Pavel și Barnaba, obiectele închinării. Ei s-au grăbit să le reamintească oamenilor că și ei aveau doar o natură umană. Cum vă gândiți la dumneavoastră personal și spiritual? Amintiți-vă de timpul când încă nu experimentaserăți personal mântuirea răscumpărătoare a Domnului Isus.
Singurul lucru care ne unește – indiferent de cât de departe suntem în călătoria noastră de sfințire – este faptul că ne-am întors de la lucrurile fără valoare la care ne închinam înainte și acum slujim Dumnezeului celui viu! Reamintiți-vă că, pe măsură ce alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte, cei dinaintea și cei din urma noastră sunt și ei poporul Lui. Să nu-i idolatrizăm pe giganții spirituali și să nu-i subestimăm pe proaspeții credincioși. Mai degrabă, în unitate, să alergăm împreună către premiul ceresc, să ne uităm ţintă la Domnul Isus, știind că El ne cheamă să-i recrutăm și pe alții în această cursă uimitoare (Evrei 12:1-2).
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat