Viața este plină de înălțimi de munți și coborâșuri de vale. Sunt perioade în care ne simțim pe vârf de munte, cum ar fi nașterea unui copil, promovarea la un loc de muncă sau pensionarea mult visată.
Pe de alta parte, sunt perioade pe care niciunul dintre noi nu ni le dorim: moartea unei persoane dragi, pierderea unei cariere sau o boală grea. Adesea, când mergem prin vale, este greu să vedem mâna lui Dumnezeu în situația noastră. La un moment dat, vom fi cu toții într-un anotimp întunecos, iar atunci când suntem, este necesar să știm că Dumnezeu ne întâlnește acolo.
Psalmul 130:5 spune: „Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte şi aştept făgăduinţa Lui”. Cât de reconfortant este acest lucru! A ne pune speranța în orice altceva ne va face anxioși, fricoși și învinși. Singura sursă de adevărată speranță și pace este Cuvântul Său.
Psalmistul știa acest lucru când a scris Psalmul 130, unul dintre Psalmii treptelor. Acestea erau cântări pe care poporul evreu le cânta în drum spre Ierusalim, în pelerinajele anuale către sărbătorile sfinte, in momente de bucurie.
Dar aceleași cântări iubite erau înălțate și în timp ce munceau si trudeau. Chiar înainte de a vedea victoria sau de a ajunge la destinație. Putem primi o lecție valoroasă de aici.
Când nu știm cum să ne rugam, Cuvântul Său ne spune că Duhul Sfânt ne va da cuvintele potrivite (Luca 12:12). Când nu știm cum ne vom putea plăti facturile, Cuvântul Său ne amintește că, dacă Domnului Îi pasă de păsările cerului, cu atat mai mult se va ocupa El de nevoile noastre.(Matei 6:26-27). Iar când suntem îngrijorați, Cuvântul Său ne aminteste că Domnul Isus nu ne-a dat un duh de frică, ci o minte sănătoasă (2 Timotei 1:7).
Indiferent de confruntările noastre, speranța se gasește în Cuvântul Său, care este un model pentru noi. Este mai bun decât oricare carte pe care o vom citi vreodată. Punandu-ne nadejdea in Cuvantul Sau vom vedea lucrările minunate ale lui Dumnezeu in viețiile noastre.
Articol publicat de cbn.com, tradus si adaptat