Sunteți animați de un vis, o dorință, pe care ați avut-o încă din copilărie? Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală. „Vara trecută, m-am întors cu mai multe lecții învățate, decât cu suveniruri din timpul călătoriei mele pe Insula de Smarald. Am învățat o lecție valoroasă de la o familie irlandeză care ne-au primit pe mine și pe ceilalți turiști meu în casa lor.
Așezați în jurul unei mese frumos împodobite, ne-am alăturat cu toții unei discuții captivante despre complexitatea culturii irlandeze, savurând plăcintă ciobănească de casă. La un moment dat în timpul serii, gazdele noastre, o familie uimitor de ospitalieră, au rugat-o pe fiica lor de 17 ani să cânte la harpă pentru noi. În momentul în care degetele ei au început să alunece pe corzile delicate, mi-au dat lacrimile în ochi, în timp ce sunetul încântător al melodiilor irlandeze a umplut casa. Odată ce acest spectacol intim s-a încheiat, cuplul a început să ne povestească mai multe despre călătoria muzicală a fiicei lor.
Harpa, fiind un simbol popular în Irlanda, fusese mândria și bucuria fiicei lor încă de când era mică. A început să cânte la acest instrument minunat de mic copil și și-a perfecționat abilitățile de-a lungul adolescenței. Chiar participase la concursuri, fără îndoială, captivând mulțimi mari de spectatori în jurul ei. Dar ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost când mama ei ne-a explicat că muzicianul ei în devenire, deși destul de experimentat, în opinia mea, ar prefera mai degrabă să cânte pentru cei dragi decât să concureze în public. Această revelație m-a mișcat la fel de mult ca melodiile pe care ni le-a cântat.
La rândul meu, încă de la 12 ani, am visat întotdeauna să devin un romancier de succes. Pe măsură ce anii treceau, nu simțeam că am ajuns unde mă așteptam să fiu și experimentam un sentiment copleșitor de eșec. În mintea mea, orice realizasem mai puțin părea a fi a doua variantă. Această harpistă ar fi putut cu ușurință să cânte într-o orchestră faimoasă, dar în schimb era hotărâtă să urmeze o facultate într-un domeniu complet diferit. M-am întrebat: Își irosea oare talentul dat de Dumnezeu?
1 Timotei 6:6-10 îi învață pe oamenii care tânjesc după succes o lecție valoroasă:
Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Darurile și talentele noastre nu sunt menite să fie egoiste, ci să-i binecuvânteze pe alții. Indiferent dacă îmi voi vedea vreodată numele pe lista de bestselleruri a revistei New York Times sau nu, cred că scrierile mele vor servi unui scop mai mare decât mi-aș putea imagina vreodată. Dumnezeu a pus vise în inimile tuturor oamenilor, așa cum a făcut-o și pentru bărbații și femeile din Biblie. Dar când succesul începe să ne definească valoarea de sine, să fim mulțumiți cu ceea ce am realizat și să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat