Vă place să vă pregătiți provizii și conserve pentru iarnă din roadele pământului? Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală.
„În cea mai mare parte a lucrării pastorale a tatălui meu, pe parcursul a mai mult de patru decenii, mama a fost persoana pe care se putea conta pentru a furniza familiei, prietenilor și echipei administrative tot felul de plăcinte, conserve și gemuri la momentele specifice ale anului. Proviziile ei proveneau în mare parte din surse locale, din propriii pomi fructiferi, din grădina ei de legume și din vița de vie. Indiferent de locul în care am trăit, la căsuța din suburbia orașului sau la ferma de unsprezece acri la care în final au ajuns părinții mei când aveam 16 ani, mama a menținut o mică afacere de familie impresionantă. Piersicile, merele, perele, afinele și strugurii au fost principalele ei culturi de-a lungul anilor.
Mama mea iubea fiecare versiune a livezii sau a grădinii ei. Petrecea ore întregi plantând, udând, fertilizând, îngrijind, curățând de insecte și, în cele din urmă, recoltând. Era ceva obișnuit ca în fiecare vară și toamnă bucătăria familiei să fie plină din perete în perete cu lăzi și coșuri cu fructe și legume proaspăt culese. Conservarea lor părea să dureze săptămâni întregi, iar când eram mic și, mai târziu, adolescent, mă uitam la tot acel haos și mă întrebam: „De ce își face asta singură? Nu suntem în epoca Marii Recesiuni. Nu depindem de acestea și nu sunt o sursă necesară de venit.” Ca adult însă, îmi dau seama că făcea asta pentru că îi plăcea această activitate și îi plăcea să dăruiască altora din munca ei.
În fiecare anotimp, exista un pom fructifer sau o viță de vie care nu performase bine. Nu a fost niciodată o decizie ușoară pentru mama să ia măsuri pentru a îndepărta orice plantă pe care o îngrijise de-a lungul anilor, dar care nu aducea rodul așteptat. Orice copac care nu își făcea treaba trebuia îndepărtat și înlocuit. La urma urmei, nu este oare o așteptare rezonabilă ca un pom fructifer să aducă roade la timpul său? Sună aproape biblic.
În Matei capitolul 3, Ioan Botezătorul, vărul Domnului Isus, pregătește calea pentru lucrarea lui Hristos predicând nevoia de pocăință și un botez pentru o viață nouă. Când Ioan i-a întâlnit pe liderii religioși, i-a confruntat cu privire la stilul lor de viață ipocrit, prin care propovăduiau un crez, dar trăiau opusul. El a asemănat viața lor cu cea a pomilor roditori care însă nu dau roade bune:
„Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.” (Matei 3:10).
Avertismentul lui Ioan către liderii religioși despre consecințele unui trai neconform cu adevărul și neprihănirea este un semnal de alarmă pentru noi toți. Ca și creștini, trebuie să trăim așa cum a trăit Hristos. Se așteaptă de la noi să producem roade bune. Galateni 5 enumeră roadele bune pe care ar trebui să le producă viețile noastre:
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23)
Noi, creștinii, trebuie să ne facem un inventar regulat al vieților noastre pentru a verifica dacă rodul pe care îl producem este unul bun, unul pe care Dumnezeu se așteaptă să-l aducem. Ideea securei, gata să smulgă rădăcina pomului nostru, nu este ceva de luat ușor. În Matei 3:10 ni se spune că Dumnezeu ia în serios acest lucru.
Vă invit să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne cerceteze inima. Rugați-L pe Dumnezeu să vă dezvăluie orice rod rău din viața dvs și rugați-L pe Duhul Sfânt să vă întinerească cu rodul dulce găsit în Galateni 5. Mama iubea pomii fructiferi și vița-de-vie, dar acestea nu erau de niciun folos scopurilor ei dacă nu-i aduceau roade bune. Fiți îndrăzneți în viața de zi cu zi, propunându-vă să aveți atitudini și acțiuni bune care să aibă un impact pozitiv asupra celor din jurul dvs, ca o reflectare a marii iubiri a lui Dumnezeu.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat