Aveți tradiții, obiceiuri pe care le perpetuați în familie le-a lungul generațiilor? Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală.
„Una dintre tradițiile noastre preferate este să gătim o rețetă anume de spaghete cu sos, care a fost transmisă în familia mea din generație în generație. Acum, că locuiesc singur, departe de casă, a trebuit să iau decizia să învăț cum să-mi fac singur rețeta favorită a familiei. Nu conta de câte ori am mâncat acest fel de mâncare înainte sau câte amintiri frumoase îmi trezea. Dacă nu m-aș fi hotărât să intru în bucătărie și să învăț cum să-l fac, acel preparat ar fi rămas în cele din urmă doar o amintire și nu ar mai fi făcut parte din viața mea.
Tot așa, a trebuit să iau o decizie similară când a venit vorba de relația mea cu Domnul Isus Hristos. Am crescut mergând la biserică și citind Biblia datorită părinților mei. Îmi plăcea biserica și aveam amintiri frumoase despre ea, dar odată ce am fost suficient de mare, a trebuit să decid dacă îmi voi însuși această credință sau dacă ea va rămâne doar tezaurul părinților mei.
În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 19, citim despre lucrările puternice pe care le făcea apostolul Pavel în Efes. Datorită reputației sale, alții care nu-l cunoșteau sau nu credeau în Domnul Isus au încercat să invoce puterea lui Dumnezeu, asociindu-se cu numele lui Pavel, pentru a alunga un duh rău. Dar, pentru că acești oameni nu aveau propria lor relație cu Hristos, versetul 15 ne spune că duhul rău nu li s-a supus, sfidându-i: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?”. Acești oameni nu aveau o credință proprie și nu se puteau baza pe credința lui Pavel ca să lucreze pentru ei.
În Evanghelia după Ioan, capitolul 4, femeia samariteancă care l-a întâlnit pe Mântuitorul la fântână a fost atât de entuziasmată de experiența ei cu Hristos, care i-a schimbat viața, încât a povestit tuturor celor din sat despre El! După aceea, când Domnul Isus a venit în oraș, vecinii au decis să asculte ei înșiși mesajul lui Hristos. În Ioan 4:42, i-au spus femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine”.
Deși mărturia ei a fost convingătoare, sătenii nu s-au bazat doar pe credința femeii, ci și-au investit timpul și energia pentru a-și dezvolta propria credință în Hristos. Și noi, la rândul nostru, trebuie să fim dispuși să citim Cuvântul lui Dumnezeu singuri și să decidem să credem datorită a ceea ce descoperim noi, nu doar datorită a ceea ce ne-au spus alții.
Domnul Isus ne amintește în Ioan 14:6 că El este Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin El. Nu putem avea o relație cu Dumnezeu prin credința sau prin faptele altei persoane. Așa cum a trebuit să petrec timp în bucătărie, învățând să gătesc rețeta de spaghete cu sos a familiei mele, tot așa trebuie să mă angajez să petrec timp cu Domnul Isus pentru a-L cunoaște eu însumi și pentru a stabili o credință și o relație personală cu El.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat