Benjamin Gladd, profesor de teologie la Wheaton College, autor a numeroase cărți și al articolului publicat de thegospelcoalition.org, abordează aici ceea ce spune că a experimentat de multe ori ca fiind un moment de revelație pentru studenții lui de la seminar, și anume subiectul numelui Domnului Isus. El susține că numele lui Isus este de fapt Iosua. Numele ebraic Iosua înseamnă „Yahweh este mântuire”.
În Evanghelia după Matei 1:21, îngerul îi vestește lui Iosif: „[Maria] va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Îngerul îi explică lui Iosif că numele Isus (sau Iosua) reprezintă o declarație rezumativă pentru întreaga Sa lucrare. Acest articol este o analiză a numelui Isus pentru vorbitorii de limba engleză și explică de ce traducerile în limba engleză și în limba română sunt „Isus” și nu „Iosua”.
Numele românesc Isus (și în engleză Jesus) este o transliterare a cuvântului grecesc Iēsous. Transliterarea se referă la convertirea unui cuvânt dintr-un alfabet în altul. Este același cuvânt, dar într-o limbă sau scriere diferită. Pentru a folosi un exemplu biblic, cuvântul aramaic ʾabbāʾ este transliterat în română (și în engleză) ca „Abba” (vezi Marcu 14:36; Romani 8:15; Galateni 4:6). Acest cuvânt înseamnă „tată” în aramaică.
În ceea ce privește numele Isus, autorii Noului Testament au înlocuit literele ebraice cu literele grecești pentru numele Jeshua [citit Ieșua], rezultând Iēsous. Acest proces este diferit de traducere, prin care sensul cuvântului sursă este transmis în limba țintă.
De ce au ales scriitorii Noului Testament ca Jeshua [citit Ieșua] să fie scris Iēsous? Traducerea greacă a Vechiului Testament, un corpus literar cunoscut sub numele de Septuaginta, pare să translitereze o formă contractată a numelui ebraic Iosua ca Iēsous sau („Isus”). De exemplu, dacă căutați traducerea greacă a textului Iosua 1:1, veți citi: „După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iēsous [Isus]” (traducerea lui). Această transliterare a numelui Iosua în Iēsous a avut loc pentru prima dată cu aproximativ 200 de ani înainte de Noul Testament.
Noul Testament a fost scris în greacă și finalizat la sfârșitul primului secol. Cu aproximativ o sută de ani mai târziu, a fost tradus în latină. Aceste manuscrise latine (și Vulgata ulterioară) transliterează numele grecesc Iēsous ca Iesus. Prima traducere completă în engleză a Bibliei, Biblia lui Wycliffe (1382), a fost o traducere a Vulgatei și, de asemenea, transliterează numele Domnului Isus ca Iesus. Biblia Tyndale (1534) și Biblia de la Geneva (1560), însă, depind de Noul Testament grecesc și ambele spun Iesus. Publicată cu aproape un secol mai târziu, versiunea originală King James din 1611 (KJV) folosește, de asemenea, numele Iesus.
Personajul Iosua din Vechiul Testament apare de două ori în Noul Testament: în Faptele Apostolilor 7:45 și în Evrei 4:8. Versiunea King James traduce, de asemenea, cuvântul grecesc Iēsous în ambele pasaje cu Isus. De exemplu, Evrei 4:8 spune: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua [Iēsous] odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi”. Evident, aceasta este o referire la personajul Iosua din Vechiul Testament (vezi Iosua 22:4).
Așadar, de ce traducerile noastre moderne în limba engleză (și în limba română) se referă la Isus ca Isus și nu ca Iosua? Acest lucru este ciudat, deoarece traducerile contemporane îl traduc pe bună dreptate pe Iēsous în Faptele Apostolilor 7:45 și Evrei 4:8 cu Iosua. Răspunsul constă probabil în amprenta de neșters pe care KJV a lăsat-o asupra religiei, culturii și teologiei occidentale.
Deoarece KJV este, fără îndoială, cea mai influentă traducere a Bibliei din istorie, traducerile ulterioare în limba engleză nu îndrăznesc să schimbe „Isus”. Cine ar citi și ar folosi o Biblie care să înlocuiască fiecare apariție a numelui Isus cu Iosua? Imaginați-vă că citiți celebrele cuvinte ale lui Pavel din Filipeni 2:10-11: „În Numele lui Iosua, să se plece orice genunchi … şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
Deși înțelegem de ce traducerile moderne păstrează numele Isus, este posibil ca acestea să ascundă o dimensiune importantă a identității Domnului Isus. Iosua înseamnă „Domnul mântuiește” și pare a fi un nume popular în Palestina în primul secol. El este plin de semnificație din cel puțin două motive.
În primul rând, „Domnul mântuiește” cuprinde întreaga lucrare a Domnului Isus, deoarece, așa cum proclamă îngerul, „El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21). Apostolii nu pierd niciodată din vedere acest înțeles atunci când invocă numele Iosua/Isus.
În al doilea rând, numele Iosua îl evocă și pe succesorul lui Moise, cel care a condus Israelul în țara făgăduită (Iosua 1:1–5:12). Intrarea lui Iosua în țară și victoria sa parțială asupra canaaniților prefigurează profetic intrarea Domnului Isus în patria cea nouă, făgăduită prin creație și victoria completă asupra canaaniților spirituali. Purtând numele Isus/Iosua, Isus din Nazaret îi va extermina pe dușmanii de multă vreme ai Israelului, păcatul, moartea și Satan, și va realiza un act de răscumpărare fără precedent: salvarea oamenilor din robia păcatului.
În cele din urmă, creștinii ar trebui să rămână încrezători în traducerile lor și să fie recunoscători pentru multitudinea de resurse care ne ajută să înțelegem subiecte dificile precum acesta. Indiferent dacă traducem numele grecesc Iēsous cu Isus sau Iosua, El rămâne Cel care a împlinit profeția îngerului, „salvându-ne” de păcatele noastre.
Articol publicat de thegospelcoalition.org, tradus și adaptat