În regiunea cea mai afectată de cutremurele de acum doi ani din Turcia, creștinii continuă să ajute oamenii să-și reconstruiască viața și să depășească traumele rezultate în urma dezastrului.
Pe 6 februarie 2023, două cutremure consecutive, cu magnitudinea de 7,8 și 7,5 pe scara Richter, au lovit sud-estul Turciei și nordul Siriei. A fost o catastrofă fără precedent în regiune: peste 50.000 de oameni au murit numai în Turcia, peste 107.000 au fost răniți și aproximativ 9 milioane au fost afectați direct. Dezastrul a provocat prăbușirea a peste 200.000 de clădiri, a strămutat milioane de oameni și a lăsat în urmă o criză umanitară de amploare.
Printre provinciile cele mai afectate s-a numărat Hatay și, mai specific, Samandağ, un județ în care reconstrucția este lentă, iar viața de zi cu zi este marcată de sărăcie.
Débora Novio, voluntară și asistentă socială la Fundația Bisericilor Protestante din Turcia, lucrează alături de alte organizații colaboratoare, însoțind victimele. „Imaginați-vă un cimitir cu 28.000 de morminte, toate având aceeași dată: 06.02.2023”, spune Debora, descriind peisajul dezolant încă vizibil în Hatay.
Multe familii cu venituri mici încă locuiesc în corturi, containere sau căsuțe mici din lemn, care nu sunt recunoscute legal ca locuințe, așa că oamenii nu au acces regulat la servicii de bază, precum electricitatea.
„Legea nu le permite să aibă curent electric sau apă fără adresă, dar nici nu le acordă acestor construcții un statut. Așa că oamenii plătesc amenzi uriașe doar pentru a avea electricitate”, explică Débora. Pe lângă acestea, există probleme de sănătate și de mediu. „Șobolanii și șerpii mișună peste tot”, denunță ea.
Există și dificultăți educaționale, deoarece „școlile care s-au prăbușit au fost înlocuite cu altele în cartiere îndepărtate, iar transportul este o mare problemă”. Toate aceste greutăți persistă într-un context al inflației vertiginoase, care face ca până și cele mai elementare lucruri să fie mai scumpe.
În ciuda acestei situații, munca umanitară a fost constantă. De la începutul crizei, Debora și echipa ei au distribuit sute de căsuțe și containere, alimente, produse de curățenie, produse de uz casnic, îmbrăcăminte, încălțăminte, pături și rechizite școlare. „Domnul ne-a permis să ajutăm și cu medicamente pentru bolile contagioase ale pielii, în special scabie, care s-a răspândit din cauza condițiilor igienice precare”, subliniază Débora.
Sprijinul merge dincolo de lucrurile materiale. Într-un spațiu închiriat din oraș, echipa oferă activități pentru copii și adulți: cursuri de matematică, desen, engleză, muzică, dar și terapie emoțională. „Majoritatea profesorilor voluntari sunt din Samandağ”, subliniază Débora.
Spiritualul este prezent în fiecare aspect al muncii pe care o desfășoară voluntarii. „Din august 2023, ne întâlnim duminica pentru a face cunoscut caracterul prețios al lui Dumnezeu și lucrarea mântuitoare a Domnului Isus. Mulți merg mai departe în această călătorie spirituală”, explică Debora.
Printre multele povești la care a fost martoră, Debora ne povestește despre Aliye, o femeie văduvă care și-a pierdut cei doi fii în cutremur. „Fiecare era prins în propria cameră sub dărâmături și vorbeau între ei despre frig, despre sete… Aliye i-a încurajat spunându-le: «Țineți-vă tari, o să ne scoată afară». În a patra zi au salvat-o pe ea, dar copiii muriseră deja”.
Există încă multe nevoi continue. Débora este recunoscătoare pentru revărsarea de dragoste și sprijin din partea credincioșilor: „Vă mulțumim că vă gândiți la victimele cutremurului și ne-ați oferit oportunitatea de a le explica nevoile. Vă mulțumim tuturor celor care v-ați rugat pentru noi și ne-ați trimis ajutor. Dumnezeu să fie glorificat”.
Articol publicat de evangelicalfocus.com, tradus și adaptat