Trădarea doare întotdeauna. Cu toate acestea, trădarea ne rănește mai ales când ne simțim înșelați de cineva apropiat. Nu există sentiment mai neplăcut decât a descoperi că avem pe cineva în „cercul nostru” intim de prieteni, în grupul nostru de sprijin – care nu este autentic în relație.
Poate că vi s-a întâmplat asta în trecut, și primul lucru pe care ați vrut să-l faceți a fost să vă retrageți din acea relație. Cum a răspuns însă Domnul Isus la trădarea unuia dintre cei doisprezece ucenici ai Săi? Ce a făcut Domnul Hristos când trădarea și-a făcut loc în cercul oamenilor aleși de El, cei cu care a umblat timp de trei ani, a împărtășit tainele Împărăției lui Dumnezeu și a luat Cina cea de taină înainte de moartea Lui? Să urmăm exemplul Său de acceptare și de har în aceste circumstanțe.
În Matei 26, Domnul Isus li se adresează ucenicilor, declarând ceea ce El știa dinanite – că unul dintre aceștia conspira să-L trădeze. Cu inima frântă, Domnul Isus a continuat să le fie alături și chiar s-a rugat cu ucenicii, indiferent de evenimentele iminente.
„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” (Matei 26:41)
Vedem că Domnul Isus S-a îngrijit de mântuirea ucenicilor Săi, în ciuda trădării lui Iuda. În același timp, Mântuitorul nu a lăsat trădarea să treacă neobservată, ci mai degrabă a folosit-o ca pe exemplu despre cât de slabi suntem în trup.
Trădarea doare, dar ea devine suportabilă doar prin conștientizarea că trăim într-o lume căzută, care de multe ori lasă spațiu pentru înșelare și inimi frânte; nu suntem perfecți și nu putem ajunge la exemplul desăvârșit al Domnului Isus. Când realizăm acest lucru în viața creștină, iertarea este posibilă. La rândul ei, această atitudine aduce pace și mângâiere, știind că Fiul lui Dumnezeu nu numai că a acoperit păcatele noastre, ci și pe ale celor care ne-au greșit.
Domnul Isus nu dorește să fim călcați în picioare, deoarece El Însuși nu a lăsat să treacă neobservate greșelile altora; totuși, atunci când realizăm că și noi greșim zilnic în umblarea noastră cu Domnul, devenim suficient de smeriți pentru a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba – care includ și acțiunile altora.
Așadar, data viitoare când veți avea de-a face cu trădarea unui prieten, amintiți-vă de abordarea fermă, dar iubitoare a Domnului Hristos față de nesinceritate – pentru că acest demers vă va aduce împăcare și compasiune.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat