Citim în Cartea Sfântă că Dumnezeu a pus în adâncul ființei noastre gândul veșniciei. Știm că am fost creați să avem părtășie cu Dumnezeu, am fost creați pentru buna Lui plăcere și pentru a ne bucura de părtășia cu El. De asemenea, cred că dorința omenească de a iubi și de a fi iubiți izvorăște dintr-o inimă care tânjește să fie una cu Domnul la un moment dat în viață.
Dar Tatăl nostru ceresc ne iubește atât de mult încât ne-a binecuvântat cu puterea liberului arbitru și ne-a oferit posibilitatea a face alegeri pentru propriile vieți. Domnul vrea să experimentăm profunzimile marii Sale iubiri și să dorim plenitudinea prezenței Sale. El vrea să înțelegem caracterul și natura Sa de protector, consilier, purtător de grijă plin de milă, har și iubire necondiționată.
Domnul dorește să ne binecuvânteze, îngrijindu-Se de fiecare nevoie a noastră, în timp ce rămânem cu El conectați în rugăciune și continuăm să umblăm pe căile Sale.
Dar în cursul vieții noastre, există circumstanțe și evenimente care sunt în afara controlului nostru. Deciziile luate de alții pot determina ceea ce ni se întâmplă. Aceasta nu schimbă însă niciodată natura și caracterul lui Dumnezeu Tatăl în demersul Său continuu de a ne călăuzi și de a ne purta de grijă, numai noi să căutăm să facem voia Lui.
Aceasta începe prin a ne apropia de Dumnezeu cu credință și smerenie. Așa s-a întâmplat în Matei 8:1-17, unde vedem cum Domnul Isus a vindecat direct un om bolnav de lepră, atingându-Se de el, după ce bărbatul i-a cerut cu credință să-l facă bine. Mai depare în același pasaj biblic, observăm că Domnul Isus a vindecat și indirect un om paralizat, prin credința unui sutaș care a crezut că Domnul putea face acea minune atunci când L-a rugat față în față.
Ei au fost martori la puterea lui Mesia și, ca urmare, dragostea și admirația lor pentru El au devenit cu atât mai puternice.
Circumstanțele leprosului și ale omului paralizat erau în afara controlului lor, dar puterea vindecătoare a Domnului Isus i-a făcut întregi datorită credinței lor în El.
Domnul și Mântuitorul nostru dorește să fim întregi, astfel încât să putem dezvolta o relație și mai profundă cu El și să devenim o ființă nouă, care este una cu El.
Când Îl onorăm pe Domnul prin ascultarea noastră, acest lucru Îi este plăcut. Nimic nu poate întrece marea Lui dragoste pentru noi. Și atunci când suntem una cu Hristos, împărtășim dragostea pe care El o are pentru ceilalți.
Mântuitorul ne-a dat exemplul suprem de iubire, arătându-Și ascultarea față de Dumnezeu Tatăl, dându-Și viața umană și murind pe cruce, pentru ca noi să avem păcatele iertate și să primim vindecare și eliberare. Atât de mult ne iubește Hristos. El Și-a demonstrat iubirea față de Tatăl și față de păcătoși.
Suntem creați să iubim.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat