Cui nu i-ar plăcea ca șeful să-l invite, alături de colegi, să ia masa la un restaurant în oraș? Imaginați-vă că sunteți alături de colegii dumneavoastră într-o atmosferă relaxată, departe de birou sau alt loc de muncă și, cel mai important, că nu trebuie să plătiți consumația.
Autoarea articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „La un loc de muncă anterior, soțul meu a fost invitat odată să se alăture colegilor lui pentru un prânz special. Întreaga echipă tocmai finalizase un proiect important în jumătate din timpul estimat, așa că superiorii lor au fost încântați. Pentru a sărbători acea mare realizare, au planificat să aibă un prânz special în oraș, compania achitând nota de plată.
Totuși, când soțul meu a fost invitat, el a spus nu. Refuzul său a stârnit nedumerire și chiar tachinări din partea lor. Un coleg a comentat că refuzul lui era menit să-i îmbuneze soția, care putea fi ofensată de alegerea restaurantului, faimos pentru reputația îndoielnică a celor care serveau la mese îmbrăcate sumar.
Soțul meu le-a confirmat că, deși nu voia să fie pus într-o situație jenantă față de mine (soția lui), mai mult decât atât, nu voia să-L ofenseze pe Dumnezeu.
Acest lucru nu a făcut decât să amplifice batjocura lor. Totuși, refuzul soțului meu de a se conforma cu ceva ce considera greșit a dus în cele din urmă la– decizia conducerii de a schimba locația restaurantului. Acest lucru i-a permis soțului meu și colegilor lui să sărbătorească împreună într-un mediu mai prietenos cu familia.
Ați fost vreodată într-o situație compromițătoare ca aceasta, în care a trebuit să decideți dacă să luați poziție pentru ceea ce credeți sau să fiți de acord cu mulțimea?
Biblia ne povestește despre patru tineri care s-au confruntat cu o situație în care convingerile lor au fost puse la încercare.
În Daniel 1, citim că Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost luați robi la curtea regală a lui Nebucadnețar, regele Babilonului. Acesta asediase țara lui Iuda și îi luase captivi pe locuitorii țării, printre care și pe acești tineri. Întrucât erau de viță nobilă, tinerii au fost instruiți la curtea împăratului în obiceiurile caldeenilor, care includeau chiar și regimul alimentar pe care aveau să-l urmeze.
Citim în Daniel 1:5 că regele le-a atribuit o rație zilnică de mâncare și vin din bucătăria regală. Și aceasta părea a fi o mare onoare. Totuși, această schimbare în obiceiurile lor alimentare ar fi dezonorat ceea ce Dumnezeu poruncise pentru poporul Său. Așadar, tinerii au refuzat să mănânce din bucatele împăratului, cerând o scutire de la supraveghetorul lor.
După un test de 10 zile cu dieta preferată de captivi, slujitorul regelui a recunoscut că cei patru tineri nu erau mai slabi, ci mai puternici decât ceilalți care urmaseră dieta regelui. Așadar, celor patru li s-a permis în continuare să nu fie obligați să consume mâncarea obișnuită a regelui și în felul acesta, ei l-au onorat pe Dumnezeu.
La rândul lui, nefăcând compromisuri, și soțul meu a găsit o oportunitate de a-L onora pe Dumnezeu. Da, astfel de situații sunt stânjenitoare. Totuși, a fi dispuși să ne apărăm public convingerile ne poate fi de folos atât nouă, cât și altora. Mai târziu, așa cum este descris în Daniel 3, Șadrac, Meșac și Abednego au fost testați din nou. Li s-a poruncit să se închine înaintea unui idol, iar dacă refuzau, urmau să fie aruncați într-un cuptor aprins. Așadar, ei au ales perspectiva morții, mai degrabă decât să se închine înaintea unui zeu fals.
În acea situație, Dumnezeu a fost cu ei în mijlocul cuptorului aprins. Și când au fost scoși din cuptor nevătămați, nu au mai fost obligați să se închine înaintea unui zeu fals. De fapt, lor și tuturor popoarelor reprezentate acolo la curtea regelui, li s-a cerut să-L onoreze doar pe singurul Dumnezeu adevărat căruia îi slujeau Șadrac, Meșac și Abednego.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat