În 1978, Harvey Milk, un proeminent politician și activist gay, i-a cerut lui Gilbert Baker să creeze un simbol vizual pentru comunitatea gay. Baker a proiectat un steag curcubeu cu opt culori, care a fost arborat la Parada Zilei Libertății Gay din San Francisco și a devenit rapid un simbol al vizibilității pentru comunitatea LGBTQ+.
Desigur, Biblia ne spune că Dumnezeu i-a dat inițial curcubeul lui Noe și familiei sale după potop, ca o promisiune că va fi milostiv în judecata Sa. „Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.” (Gen. 9:16)
Curcubeul ar trebui să ne amintească faptul că Dumnezeu este milostiv, dar El este și drept. Potopul a fost judecata lui Dumnezeu asupra răutății omenirii. Cei pe care Dumnezeu i-a creat după chipul Său au ales să urmeze răul. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen. 6:5)
Cum arăta acea lume străveche, pervertită de răutate? Povestea care precede această declarație ne spune despre o dorința sexuală distorsionată. „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.” (Gen. 6:1-4). Ce se întâmplă în această relatare? Mulți interpretează că „fiii lui Dumnezeu” au fost îngeri care și-au părăsit pozițiile de autoritate și s-au căsătorit cu femei (Iuda 6). Fără îndoială, acest lucru este bizar.
Mulți s-au străduit să interpreteze acest pasaj ciudat, însă interpretarea lui pare a fi clară: expresia „fiii lui Dumnezeu” apare de alte patru ori în Scriptură (Iov 1:6, 2:1, 38:7; Daniel 3:27) și fiecare menționare se referă la ființe angelice.
În mod ironic, tărâmul angelic este o provocare pentru mintea occidentală, dar sexualitatea permisivă nu este. Oamenii moderni au o viziune emaciată asupra supranaturalului. Ne uităm ciudat la ideea uniunii sexuale dintre oameni și îngeri, dar cu siguranță înțelegem o cultură în care orice formă de deviație sexuală este validată.
Deși textul pare la început să plaseze responsabilitatea pentru această uniune nesfântă pe seama îngerilor, consecințele arată clar că Dumnezeu le-a considerat și pe ființele umane responsabile. Accentul pasajului este pus pe răutatea din inimile oamenilor care a adus judecata lui Dumnezeu. Păcatele de toate tipurile au pus stăpânire pe oamenii de atunci. După cum spune profetul Ieremia: „Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9)
Povestea lui Noe servește ca un avertisment împotriva dorințelor nenaturale. Dacă Dumnezeu nu ne-ar transformat inima, ceea ce ne-am dori noi ar fi întotdeauna distorsionat. Apostolul Pavel subliniază acest lucru atunci când scrie: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. (Efeseni 2:1-3)
Curcubeul ar trebui să ne amintească faptul că, dacă Dumnezeu îi poate elibera pe copiii Săi și de cele mai ciudate forme de sexualitate, El ne poate elibera și pe noi de orice. În mila Sa, Dumnezeu nu ne lasă așa cum suntem, prinși în patimile noastre distructive. Pavel continuă: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2:4-5).
De fiecare dată când vedem un curcubeu, ar trebui să reflectăm asupra marii mile a lui Dumnezeu față de noi și să-L lăudăm pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru păcatul nostru.
Da, cultura noastră și-a însușit curcubeul ca simbol al dorințelor care definesc o comunitate anume. Evanghelia ne amintește că atunci când dorințele noastre devin identitatea noastră, suntem pe calea autodistrugerii și a iminenței judecății divine.
Însă, din prisma Scripturii, curcubeul ne amintește că Domnul este „un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat” (Exod 34:6-7). Dumnezeu este îndurător, dar iertarea Lui are un preț.
Curcubeul nu este aprobarea lui Dumnezeu pentru dorințele noastre, ci este promisiunea lui Dumnezeu că, în mila Sa, Creatorul nu va mai pedepsi lumea prin potop, ci arcul pedepsei divine a fost îndreptat spre El Însuși, iar Fiul Său a plătit prețul atât de scump pentru ispășirea păcatelor noastre.
Articol publicat de gcdisclipleship.com, tradus și adaptat