„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.” Psalmul 73:26
Aveți zile în care nu simțiți că Dumnezeu este bun?
Poate vă treziți obosit, aveți prea multe lucruri de făcut, iar cei din jur par să o ducă mai bine decât dvs. Și atunci vă întrebați: „Doamne, unde este bunătatea Ta?”
David a avut astfel de momente. În Psalmul 73, el privește la oamenii răi care prosperă și ajunge să creadă că viața nu este dreaptă. Dar, când intră în prezența lui Dumnezeu, perspectiva lui se schimbă.
Psalmistul înțelege că, dincolo de orice circumstanțe, Dumnezeu este partea lui.
Și poate că și noi avem nevoie să ne amintim acest lucru.
Nu tot ceea ce simțim este și adevărat. Faptul că astăzi nu simțim dragostea lui Dumnezeu nu înseamnă că El nu ne iubește. Faptul că nu vedem bunătatea Lui nu înseamnă că Dumnezeu a încetat să mai fie bun.
Prin Domnul Isus Hristos suntem iertați, suntem făpturi noi și facem parte din familia lui Dumnezeu. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui.
Așa că, atunci când inima vă spune că Dumnezeu nu este suficient, întoarceți-vă la adevăr.
Aduceți-vă aminte de cruce. Aduceți-vă aminte că sunteți iubit. Aduceți-vă aminte că Dumnezeu este cu dvs.
Sentimentele se schimbă. Dumnezeu nu se schimbă.
Și chiar dacă astăzi inima vă este slăbită, puteți spune împreună cu David:
„Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pentru totdeauna.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat