Cartea clasică Călătoria Creștinului, scrisă de John Bunyan, ilustrează într-un mod memorabil învățătura Domnului Isus despre poarta cea strâmtă și calea cea îngustă. Personajul principal, Creștinul, întâlnește oameni care încearcă să ajungă la destinație pe scurtături, ocolind poarta sau alegând drumuri mai ușoare. Chiar și el este ispitit uneori să se abată de la calea cea bună, însă fiecare astfel de alegere îi aduce necazuri și îl învață cât de important este să rămână pe drumul adevărului.
În Predica de pe Munte, Domnul Isus folosește imaginea a două căi pentru a descrie cele două direcții pe care le poate urma viața unui om. Una este poarta largă și drumul spațios, calea ușoară, pe care merg cei mai mulți. Însă această cale duce la pierzare. Cealaltă este poarta strâmtă și drumul îngust. Este o cale mai dificilă, aleasă de puțini, dar care duce la viața veșnică.
Această imagine apare de multe ori în Sfânta Scriptură, mai ales în Psalmi și în cartea Proverbelor. Ea nu ne spune că fiecare situație din viață este simplă sau că totul poate fi împărțit în alb și negru. În schimb, ne arată că, prin alegerile pe care le facem zi de zi, ne îndreptăm treptat spre una dintre cele două destinații.
Mesajul lui Hristos este cât se poate de clar: alege calea care duce la viață, chiar dacă este mai grea. Drumul larg pare mai comod și mai atrăgător, însă nu duce acolo unde promite. Calea lui Dumnezeu necesită credință, perseverență și ascultare, dar are un final plin de speranță.
De aceea, merită să ne întrebăm în fiecare zi: pe ce drum merg? Aleg ceea ce este ușor sau ceea ce este drept? Domnul Isus Hristos ne invită să intrăm pe poarta cea strâmtă, pentru că ea este singura care conduce la adevărata viață.
Articol publicat de todayintheword.org, tradus și adaptat