Ați auzit vreodată zicala: „Dacă ați fi vreodată arestat pentru credința dumneavoastră, ar exista suficiente dovezi pentru a fi condamnat”?
Este o întrebare interesantă asupra căreia merită să reflectăm. Merg suficient de des la biserică? Citesc suficient de mult Biblia? Sunt amabil cu vecinii mei și cu casiera de la supermarket? Aștept cu răbdare la trecerea de pietoni și reușesc să fiu binevoitor cu cei grăbiți? Arăt dragoste sinceră față de toți oamenii, creația lui Dumnezeu, căutând binele și interesele lor, cu o atitudine de smerenie și apreciere de sine echilibrată? Din fericire, niciuna dintre faptele mele bune nu se compară cu mântuirea pe care am primit-o prin sângele scump al Domnului Isus. Dar să ne gândim la Ioan și la Petru din Faptele Apostolilor 4 și la faptul că au fost arestați pentru că au vorbit despre Mântuitorul:
Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. (Faptele Apostolilor 4:1-3)
Ei vindecaseră un om paralizat, iar conducătorilor religioși nu le plăcea deloc ideea că acest lucru se întâmplase în numele Domnului Isus, Cel pe care tocmai Îl crucificaseră. În timp ce îl interogau pe Petru, acesta le-a vestit Evanghelia în discursul lui, afirmând că Isus Hristos a înviat din morți și că numai prin El putem primi mântuirea.
Faptele Apostolilor 4:8 spune că Petru era „plin de Duhul Sfânt”, iar mai târziu, în Faptele Apostolilor 4:13, conducătorii religioși „au văzut îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan”. Cât de incredibil este să știm că, în calitate de credincioși, avem Duhul Sfânt în noi și putem fi îndrăzneți pentru Domnul Isus!
Petru și Ioan au fost arestați cu adevărat pentru credința lor și, potrivit marilor preoți, existau motive întemeiate pentru condamnarea lor. Oricât de mult nu mi-aș dori să fiu arestat dacă acuzațiile s-ar baza pe credința mea, mă rog ca viața mea să fie una care strigă cu îndrăzneală numele Domnului Isus Hristos.
Dar dumneavoastră? Cum trăiți? Sunt acțiunile și cuvintele dumneavoastră o dovadă a credinței pe care o aveți în Isus Hristos? Nu mă refer la faptul dacă sunteți amabil cu străinii, ci la faptul dacă puteți împărtăși cu îndrăzneală numele Domnului Isus celor din familie, prietenilor și vecinilor care nu-L cunosc pe Mântuitorul. Indiferent de răspunsul dumneavoastră, vă invit să vorbiți în mod intenționat despre Domnul Isus în această săptămână cu o persoană dragă.
Articol publicat de thegospelcoalition.org, tradus și adaptat