Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta. (Luca 11:2)
Ce este rugăciunea? În primul rând, este vorba despre sfințirea Numelui Domnului, Dumnezeul universului, „Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi” (1 Corinteni 8:6). El este sfânt, complet diferit de orice lucru creat și El merită toată onoarea.
Și voia Lui trebuie împlinită, împărăția Lui urmează să domnească și este menită să stăpânească chiar aici, pretutindeni, acum și întotdeauna. Autorul articolului publicat de cbn.com ne împărtășește din experiența personală.
Nu am înțeles întotdeauna aceste cuvinte ale Domnului Isus. „Vie Împărăția Ta” au fost cheia care a schimbat totul pentru mine și mi-a dat o viață plină de prezența activă a lui Dumnezeu. La câțiva ani după ce L-am întâlnit pe Mântuitorul, încă mai oscilam între o viață „dependentă de Dumnezeu” și una „independentă”, când am înțeles Rugăciunea Domnului într-un mod nou.
Cineva mi-a explicat abordarea rugăciunii așa cum i-a învățat Domnul Isus pe ucenicii Săi, subliniind faptul că ei erau deja oameni ai rugăciunii, fiind evrei credincioși, dar punctând faptul că Domnul Isus se ruga într-un mod diferit. Știm asta pentru că tocmai ucenicii I-au cerut să-i învețe să se roage, de parcă ei nu ar fi avut habar.
Așa că Domnul Isus a făcut-o. El este exemplul nostru pe care trebuie să-l urmăm (1 Petru 2:21). Și dacă El, în toată perfecțiunea Sa, se retrăgea cu regularitate pentru a petrece timp cu Tatăl în rugăciune (Luca 5:16, Marcu 1:35), atunci trebuie să fie ceva destul de special în acele rugăciuni pe care trebuie să le învățăm.
Soția mea și cu mine tocmai ne mutasem la 40 de ore distanță de casa noastră din Louisiana pentru a sluji într-o biserică aflată în prima linie a misiunii de cartier și a formării de ucenici. Ceea ce am început să observăm foarte repede a fost că Împărăția lui Dumnezeu nu „venise” în viețile majorității oamenilor pe care îi întâlneam, și că va trebui să vină mai mult în viețile noastre dacă voiam să devenim ceea ce biserica numea „o anticipare a Împărăției”.
De fapt, „nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” (Matei 6:13), parte din Rugăciunea Domnului, a început să capete un înțeles cu totul nou pe măsură ce ne angajam într-o luptă spirituală pe care nu o mai experimentasem niciodată. Și Dumnezeu ne-a izbăvit pe toți de cel rău.
S-a dovedit însă că bătălia cea mai importantă a fost ca rugăciunea să prindă rădăcini în sufletul meu. Am învățat că Dumnezeu era gata să răspundă rugăciunilor de a-mi stăpâni propria inimă, patimile și păcatele mele. Regele a început să mă învețe în fiecare zi, și chiar în fiecare clipă, să mă predau din nou voinței Sale. Am început să mă rog ca Împărăția Lui să vină și voia Lui să se facă în inima mea în fiecare zi în care mă trezeam supărat sau nemulțumit, și în mintea mea de fiecare dată când gândurile mele se îndepărtau de fața lui Hristos și de realitățile cerești. Acest lucru a umplut fiecare moment cu un scop.
Am descoperit că Dumnezeu voia ca eu să înțeleg ce înseamnă „sfințească-se Numele Tău”. Înseamnă că Dumnezeu trebuie să fie ridicat deasupra tuturor lucrurilor în gândurile mele. Înseamnă că, la fel ca profetul Isaia în sala tronului din Isaia 6, trebuia să-mi recunosc propria micime și necurăție (Isaia 6:5) pe măsură ce mă uitam la El și eram schimbat „din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18). Dar Dumnezeu este gata să biruiască păcatul meu și să aibă părtășie cu mine dacă Îl rog să mă ierte (Luca 11:4).
Astăzi, pot mărturisi despre mulți ani de prezență credincioasă a lui Dumnezeu, care a adus Împărăția Sa în jurul meu, pe măsură ce m-a învățat căile Sale prin această rugăciune. Așadar, să ne apropiem de Domnul, rugându-L ca Împărăția Lui să vină și voia Lui să se facă pe pământ, așa cum este în ceruri. Și așa va fi, nu vă îndoiți niciun moment de acest lucru.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat