Cu siguranță ne plac sărbătorile, părtășia, mesele în familie sau la biserică, în familia extinsă a lui Dumnezeu. A avea părtășie cu cei care gândesc și simt în același fel ca noi este o experiență după care tânjim.
Autoarea articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „Astăzi, după slujbă, vom lua masa împreună la biserică”, m-a anunțat mama, în timp ce ne pregăteam pentru serviciul de dimineață. Asta era muzică pentru urechile mele. Slavă Domnului, m-am gândit, din moment ce nu eram prea încântată să merg la biserică, dar îmi plăceau aceste „părtășii”. Pentru mintea mea de copil, asta se traducea prin faptul că, în timp ce adulții stau de vorbă, copiii se pot juca, pot alerga nesupravegheați și va fi și multă mâncare. Ce frumos!
După ce m-am întors la Dumnezeu, am început să înțeleg mai multe lucruri despre această „părtășie creștină”. Prima Epistolă a lui Ioan ne spune că „Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)
Eu experimentasem aceste mese de dragoste doar ca sărbători și adunări pline de bucurie cu familia bisericii mele. Dar cred că „părtășia unii cu alții” din Scriptură înseamnă și comuniunea dintre Domnul Isus și un credincios. Am văzut în aceasta o cale către o umblare mai apropiată cu Dumnezeu, pe care mi-o doream.
Conceptul de „a umbla în lumină” m-a dus cu gândul la zilele când mă luptam cu ascultarea de Dumnezeu și cu credința în Hristos, când îmi era rușine de trecutul meu și nu voiam ca păcatele mele să fie expuse. Simțeam ca și cum lumina ar fi strălucit asupra mea ca un reflector într-o piață publică, descoperită, în timp ce toată lumea arăta cu degetul și râdea! A veni la lumină, a fi vulnerabil și transparent, era prea riscant. Am preferat să mă ascund.
Așa că m-am ascuns de lumină. A fost o existență mizerabilă pentru mine, dar a devenit familiară, chiar confortabilă, pentru că alternativa era mult mai înfricoșătoare. Poate că unii se pot identifica cu lupta mea. Îmi doream ceea ce promitea lumina. Dorința mea pentru Dumnezeu creștea. Dar tot ce-mi puteam imagina era expunerea umilitoare a tuturor defectelor, slăbiciunilor, secretelor și eșecurilor mele. Cu toate acestea, capacitatea noastră de a ne ascunde cu adevărat în întuneric este imposibilă. De fapt, Biblia ne indică chiar opusul. Dumnezeu mă vedea și îmi cunoștea toate defectele, indiferent ce făceam.
Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Psalmul 139:12, Evrei 4:13)
Păcatul este o capcană în care cădem. Dar Dumnezeu a folosit incapacitatea mea de a mă ascunde, teama de a fi descoperită și tânjirea mea după El ca să mă constrângă să iau în considerare ceea ce El dorea să îmbrățișez, și anume adevărul. Lumina este calea spre părtășie, unde devenim una cu Dumnezeu în Hristos. Apoi, viețile noastre vor fi ascunse cu Hristos în Dumnezeu (Coloseni 3:3).
Satan se străduiește să ne țină în înșelăciune și plini de frică. Dar Dumnezeu lucrează cu atât mai mult:
Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4:6)
Avem un Tată ceresc care ne invită la părtășia cu El și Domnul va mântui, va ierta și va curăți pe oricine va îndrăzni să vină la El și să umble în lumină cu El.”
Astăzi, vă invit să vă cercetați inimile pentru orice lucru care vă împiedică să umblați în lumină cu Dumnezeu. Creatorul vede toată viața noastră și ne-a oferit calea către părtășia cu El, prin credința în Fiul Său, Domnul Isus Hristos.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat