Citim de multe ori în Sfânta Scriptură despre modul cum Dumnezeu mișcă inima unei persoane și chiar despre felul cum El împietrește inima alteia (gândiți-vă la Faraon). Este o imagine atât de clară a puterii supreme a Dumnezeului cel Atotputernic.
În primul capitol din Cartea Ezra ne este prezentat regele Cirus al Persiei. Din tot ce este scris în acest pasaj, vedem un rege care îndeplinește planul lui Dumnezeu, dar nu pretinde că este „unul din poporul lui Dumnezeu”.
În cel dintâi an al lui Cir, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris ves-tirea aceasta în toată împărăţia lui: „Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor: ‘Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim.” (Ezra 1:1-3)
În Ezra 1:5, Sfânta Scriptură spune astfel:
„Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului.”
Există multe lucruri demne de remarcat în această perioadă istorică: regele Cirus îndeplinește porunca lui Dumnezeu, începe reconstrucția Templului Domnului și se împlinește profeția cu privire la exilații evrei care se întorc la Ierusalim din captivitatea babiloniană. Cu toate acestea, întreaga imagine a lui Dumnezeu care mișcă inima regelui Cir, cât și inimile preoților și leviților ne uimește cel mai mult.
Cu siguranță, și noi ne-am dorit ca Dumnezeu să miște multe inimi (inclusiv pe a noastră). Poate că ne-am dorit atât de mult să vedem schimbări pentru Domnul Hristos făcute în inima cuiva, încât ne-a fost greu să înțelegem de ce rugăciunile noastre ca El să miște o inimă nu au avut răspuns. Apoi am învățat din multe experiențe că Dumnezeu le permite oamenilor să aibă un liber arbitru.
Dumnezeu Tatăl ne-a creat să-L iubim, dar nu ne obligă să-L iubim. El ar putea s-o facă, dar nu o face. În cazul regelui Cirus, Dumnezeu i-a mișcat inima ca regele să pună în aplicare voia divină. El a mișcat inimile preoților și ale conducătorilor ca aceștia să îndeplinească voia Lui. Nu se spune că Cirus sau preoții și conducătorii au devenit ulterior oameni după inima lui Dumnezeu (precum regele David), dar Templul a fost construit, poporul lui Dumnezeu s-a întors la Ierusalim, iar profeția lui Ieremia, dată lui de Dumnezeu, a devenit realitate. Voia perfectă a lui Dumnezeu s-a îndeplinit.
Uneori, suntem atât de blocați de ideea că Dumnezeu nu depășește granița „liberului nostru arbitru”, încât uităm cu siguranță că Dumnezeu este atotputernic și că El o va face, dacă decide așa. Ceea ce vedem este că Domnul face aceasta în scopuri care depășesc domeniul nostru de înțelegere – scopurile Sale perfecte. Când El își exercită puterea pentru a mișca o inimă, nu o face pentru a-L iubi, ci pentru a îndeplini voia Lui. Acest fapt este încă un mister, dar, din nou, nu ni se spune că vom înțelege totul despre Dumnezeu.
O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? (Romani 11:33-34)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat