În vremurile tulburi în care trăim este imperativ să ne păstrăm viața liberă de iubirea de bani și să fim mulțumiți cu ceea ce avem, căci Dumnezeu a spus: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
Este fascinantă legătura dintre bani, posesiuni și abandon din versetul de mai sus. Scriptura ne încurajează să nu ne împovărăm cu iubirea de bani și să fim mulțumitori. De ce? Pentru că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată și nu va renunța la noi.
Prin acest verset, Scriptura ne asigură că vom avea întotdeauna ceea ce ne trebuie atunci când Dumnezeu este prezent. Nu trebuie să ne agățăm de bani sau de posesiuni, pentru că Dumnezeu nu pleacă nicăieri și, în bunătatea Lui, El va purta întotdeauna de grijă de noi. Concluzia evidentă, așadar, este că, fără Dumnezeu, s-ar putea să ne lipsească unele lucruri sau să nu avem tot ceea ce ne trebuie.
Dumnezeu le-a purtat de grijă israeliților de toate nevoile lor când au rătăcit timp de 40 de ani în deșert, după exodul lor în masă din Egipt. El i-a călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc. De asemenea, El le-a oferit hrană, aducând un stol de prepelițe deasupra taberei lor și le-a dat mană pentru a le potoli foamea. De asemenea, Domnul le-a data apă din stâncă, pentru ca israeliții să nu sufere de sete.
Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este.
Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. (Exodul 16:13-18)
Dumnezeu le-a purtat de grijă zilnic israeliților, încurajându-i să se bazeze pe El și învățându-i să aibă încredere în El. Fiecare familie avea exact ce îi trebuia. Dumnezeu nu i-a abandonat în deșert.
Dar, din cauza inimilor lor împietrite și neîncrezătoare, israeliții au încercat în cele din urmă să adune mai mult decât aveau nevoie, încălcând instrucțiunile lui Dumnezeu. Din această cauză, mâncarea lor a putrezit și mirosea îngrozitor. Toate acestea s-au întâmplat pentru că ei nu au avut încredere că Dumnezeu le va purta de grijă pentru fiecare zi.
Israeliții doreau să dețină controlul și să se bizuie pe ei înșiși, așa că au încercat să strângă suficientă mâncare, astfel încât să nu mai fie nevoie să se bazeze pe Dumnezeu. Adesea, poate că noi îi blamăm, dar cât de des facem și noi același lucru cu al nostru Creator?
Lecția pe care o putem învăța astăzi este adevărul că Dumnezeu este de partea noastră, ne iubește și vrea să ne poarte de grijă. Nu trebuie să ne agățăm de nimic altceva decât de El, pentru că El nu pleacă nicăieri și nu ne va dezamăgi. În Dumnezeu, în prezența Lui, avem tot ce ne trebuie.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat