Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (Marcu 3:34-35)
În relatarea din Evanghelia după Marcu 3:20-35, vedem că Domnul Isus se îndrepta spre casa cuiva pentru a prânzi. Era ceva ce Domnul făcea adesea și, ca de obicei, Mântuitorul era urmat de o mulțime de oameni, toți încercând să audă ce avea El să le spună.
În mulțime, cu siguranță erau oameni cu diverse motivații. Unii voiau doar să-L audă pe Învățătorul, alții probabil ieșiseră pe afară pentru că era o zi frumoasă și erau curioși de ceva nou, săracii voiau să obțină o mâncare gratuită, iar alții așteptau să-L prindă pe Isus cu ceva greșit. Printre ei, erau chiar membri ai familiei Domnului Isus.
Mulțimea de oameni care se strângea în jurul Învățătorului era departe de a fi o adunătură liniștită. Dimpotrivă, erau oameni care vorbeau tare, strigând unul peste altul, contrazicându-se și, în general, provocând agitație.
La un moment dat, în mijlocul vacarmului, s-a auzit o voce ca de tunet deasupra zgomotului: „Omul ăsta e nebun! Și-a ieșit din minți!” (v. 21) Poate că v-ați fi așteptat la o asemenea jignire din partea unui fariseu, dar nu a venit de la ei. Această acuzație a venit din partea familiei Lui. Ați fost vreodată numit nebun de propria familie? Poate că da.
Apoi, pe urmele fraților Domnului, au sărit învățătorii Legii, ca și cum s-ar fi năpustit asupra unui animal rănit. Și totuși, Domnul Isus emană calm, pace și har în jurul Lui, așa cum face de obicei, și situația se calmează. În schimb, Mântuitorul începe să le spună o pildă. Când Domnul Isus termină de povestit, vocile fraților Lui încep din nou să se ridice, chemându-L afară. Atunci Domnul Isus le răspunde uitându-se în jurul Lui și reiterând cine este familia Sa.
Pe măsură ce parcurgem acest pasaj, vedem lucrurile mai profunde din spatele evenimentelor. Am văzut întâi un val de acuzații și cereri la adresa Domnului Isus. Acestea ne duc cu gândul la zgomotul care ne înconjoară în fiecare zi, la agitația care încearcă să ne distragă atenția și să distorsioneze ceea ce face Dumnezeu.
Fie că este cineva care încearcă să ne submineze, să ne păcălească sau să ne rănească, ca fariseii și învățătorii Legii, sau chiar propria familie care ne presează cu agenda ei, va exista întotdeauna un zgomot de fond. Provocarea pe care o avem în fiecare zi este modul în care eliminăm acele lucruri care nu sunt de la Dumnezeu, astfel încât să putem auzi mai bine vocea Creatorului.
Și cum facem aceasta în mod practic? Iată o întrebare foarte bună! Cine este în jurul dumneavoastră? Care sunt persoanele cărora le permiteți accesul în viața dumneavoastră sau care sunt prezente circumstanțial, indiferent de alegerea pe care o faceți? Iată despre ce vorbește Domnul Isus în versetele 34 și 35, spunând: Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” (versetul 35)
Dacă vrem să umblăm în voia lui Dumnezeu, trebuie să ne înconjurăm cu cei care vor susține voia lui Dumnezeu în noi. Știți proverbul: „Arată-mi prietenii tăi și îți voi arăta viitorul tău”. Poate că există ceva adevăr în această zicală și pentru noi, credincioșii în Hristos.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat