„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14:12)
Credeți că știți ce drum trebuie să alegeți în continuare? Este oare ceea ce vrea Dumnezeu? Sfânta Scriptură este clară în acest sens. Este o cale care pare bună omului – un plan care are sens pentru noi, oamenii, aici pe pământ – dar sfârșitul lui duce la moarte, la distrugere, și nu se termină bine.
În fiecare zi, miliarde dintre noi facem greșeala de a alege căi pe care le credem drept bune, iar aceia dintre noi care aleg să-L urmeze pe Hristos fac o greșeală similară de a „interpreta” ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi prin prisma imperfectă a propriei experiențe. Avem reguli pentru modul în care Dumnezeu lucrează, pe baza a ceea ce am văzut și încercăm să ne dăm seama de viitor și să obținem ceea ce ne dorim folosind acele reguli.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu contestă această mentalitate. Luați-l pe Iov ca exemplu. Acest om pe care Dumnezeu l-a descris ca fiind fără prihană – un om integru care a încercat să-L onoreze pe Dumnezeu, ferindu-se de păcate voite – s-a confruntat brusc cu mai multă suferință decât ne-am putea imagina mulți dintre noi. A pierdut tot ce avea – sănătatea, familia și averea – și s-a întors la Dumnezeu întrebându-se de ce. A pune întrebări este în regulă, dar Iov a început apoi să se mânie pe Dumnezeu și L-a acuzat că îl tratează nedrept și că nu respectă regulile.
Apoi au venit prietenii lui Iov cu „înțelepciunea” lor și și-au împărtășit opiniile, bazat pe experiențele lor, ceea ce nu l-a dus pe Iov nicăieri. Asta până când a apărut un tânăr pe nume Elihu care a recunoscut cât de greșit judecau cu toții și a început să-L justifice pe Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea” (Iov 34:12). Acesta era adevărul revelat despre Dumnezeu, nu opinia lui Elihu. Iov nu a înțeles ce se întâmpla în timp ce suferea, dar ar fi trebuit să aibă încredere în caracterul lui Dumnezeu. În schimb, Iov și prietenii săi au încercat să dea sens lucrurilor folosind experiențele lor trecute și au eșuat.
O situație similară a avut loc în Noul Testament, în Faptele Apostolilor 15. Biserica primară se dezvolta rapid, când unii au încercat să susțină că există cerințe suplimentare pentru mântuire dincolo de credința în Hristosul înviat (Faptele Apostolilor 15:1). Din păcate, minciunile lor au prins amploare, deoarece liderii bisericii timpurii erau evrei tradiționaliști, dintre care unii erau chiar farisei credincioși, un grup pe care Domnul Isus îl corectase odată spunând: „… aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre” (Matei 15:6)
Aceasta este întotdeauna problema, să înlocuim Cuvântul lui Dumnezeu cu „tradiția” noastră, cu practicile ghidate de experiența noastră. Pentru liderii bisericii timpurii au urmat multe dispute, dar situația nu era fără ieșire. Trebuia să-și lase deoparte experiența și să aibă încredere în ceea ce Dumnezeu le revelase. Trebuia să aibă încredere în Cuvântul lui Dumnezeu că toți oamenii vor fi mântuiți numai prin credință, un adevăr pe care l-au acceptat în cele din urmă (Faptele Apostolilor 15:11).
Și noi trebuie să facem la fel. Trebuie să ne îndreptăm către Cuvântul lui Dumnezeu, ca sursă principală pentru toate deciziile noastre și trebuie să-L lăsăm pe El să fie Dumnezeu. Căile Lui sunt mai înalte. Domnul știe ce este drept, iar experiența noastră nu ne spune adevărul. Inima este înșelătoare și rea; cine o poate înțelege? Putem lăsa Cuvântul divin să fie lentila prin care discernem voia lui Dumnezeu în circumstanțele noastre. În cele din urmă, atunci când nu înțelegem, ne putem baza pe adevărul următor: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat