Luați o gură adâncă de aer. Aer de munte, de mare, de pădure sau, dacă sunteți încă în oraș, aer de oraș.
V-ați gândit vreodată ce mare minune este faptul că puteți respira? Facem acest lucru aproape fără să ne dăm seama, de aproximativ 20.000 de ori pe zi.
Aerul este unul dintre cele mai obișnuite și, tocmai de aceea, cel mai ușor de ignorat daruri ale vieții. Nu-l vedem și nu-l putem ține în mână, dar fără el am putea supraviețui doar câteva minute.
Fiecare gură de aer aduce oxigen în plămânii noștri, iar acesta ajunge în sânge și hrănește fiecare celulă a organismului. Aerul poartă sunetul, face posibilă vorbirea, muzica și râsul. Datorită aerului zboară păsările, navighează corăbiile și se formează vântul, norii și ploile.
Și există ceva și mai profund. În Biblie, cuvintele folosite pentru „suflare” și „duh” sunt strâns legate. În ebraică, „ruach” poate însemna atât „duh”, cât și „suflare”. În greacă, „pneuma” are aceeași dublă semnificație.
Nu este întâmplător că Domnul Isus vorbește despre Duhul Sfânt folosind imaginea vântului: nu-L putem vedea, dar Îi putem simți lucrarea.
Așa că, data viitoare când inspirați adânc, opriți-vă pentru o clipă și mulțumiți.
Doamne, Îți mulțumesc pentru darul vieții, pentru aerul pe care îl respir și pentru fiecare suflare pe care mi-o dai.
Articol publicat de evangelicalfocus.com, tradus și adaptat