„N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Luca 5:32)
Vă este incomod să mergeți în locuri necunoscute sau să vă investiți timpul cu persoane care nu vă împărtășesc convingerile? Sfânta Scriptură ne dă un exemplu în acest sens prin apostolul Petru. El a fost un evreu model. A făcut tot posibilul să urmeze toate cerințele Legii lui Moise. Totuși, chiar și după ce a umblat cu Domnul Isus – prin viața, moartea și învierea Lui – Petru încă se lupta cu ceea ce însemna faptul că Mesia a fost trimis pentru toate popoarele, nu doar pentru evrei.
Dar Dumnezeu i-a arătat lui Petru ceva mai măreț. Viziunea pe care i-a dat-o în casa lui Corneliu, cu fața de masă în care erau animale necurate, trebuie să-l fi lăsat confuz. Să consume carne despre care Dumnezeu le poruncise evreilor să nu o mănânce? Cu siguranță că nu! El a protestat: „… niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat” (Faptele Apostolilor 10:14). Dumnezeu l-a mustrat însă pe Petru: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Faptele Apostolilor 10:15)
Mă întreb – cât de des am făcut și noi același lucru? Cu siguranță, Dumnezeu nu ne-ar chema niciodată să mergem în locuri inconfortabile sau să ne investim timpul pentru oameni necunoscuți. Sau ne-ar chema?
Domnul Isus ne-a dat exemplul suprem și neechivoc de urmat. A stat la masă cu vameșii și cu păcătoșii, a vorbit cu oameni care nu erau evrei (sau chiar religioși) și a mers intenționat prin Samaria, doar pentru a întâlni o femeie cu o reputație și a-i spune despre viața veșnică. În Luca 5:31, El le-a spus fariseilor: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.”
Dumnezeu nu a pus la îndoială devotamentul lui Petru față de El. Știa că acesta Îl iubea, dar Domnul îi schimbă perspectiva. Voia ca Petru să vadă planul Său – pentru întreaga lume, nu doar pentru evrei.
„Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:17)
Petru nu a trebuit să aștepte mult înainte să-și dea seama ce încerca Dumnezeu să-i arate. A aflat despre Corneliu, care nu era fariseu, nici evreu măcar, că voia să audă Evanghelia. Un soldat roman, cineva pe care Petru îl considera un dușman. Însă Biblia ne spune despre Corneliu că „omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:2), se ruga lui Dumnezeu și îi slujea pe săraci (Faptele Apostolilor 10:4). Însă Corneliu pur și simplu nu auzise despre Domnul Isus. Și Dumnezeu l-a ales pe Petru să-i împărtășească vestea bună.
În timp ce ne reevaluăm umblarea și motivațiile personale, să ne punem câteva întrebări mai dificile: Am evitat să merg în locul unde m-a călăuzit Dumnezeu, pur și simplu pentru că nu voiam să fiu văzut acolo? Au fost momente când am trecut pe lângă cineva și m-am uitat în altă parte? Am ignorat vreodată îndemnul Duhului Sfânt de a invita pe cineva la biserică din cauza trecutului său?
Adevărul este că și noi semănăm cu apostolul Petru. Condamnăm oare pe cineva atunci când Dumnezeu ar vrea să-i dăm speranță prin Evanghelie? Am evitat oportunitățile de a aduce lumină în locuri întunecate? Nu reușim să vedem ceea ce vede Dumnezeu – adică inima unei persoane? Poate că și noi am numit „necurat” ceva ce Domnul a curățit.
Vă îndeamnă Dumnezeu să împărtășiți dragostea și harul Său cu cineva neașteptat? Sau vă cheamnă El să mergeți undeva în afara zonei dumneavoastră de confort? Dacă ezitați să faceți un pas în credință, nu sunteți singur. Dar permiteți-mi să vă provoc să vă gândiți la următoarele: ce ar putea dori Dumnezeu să facă prin dumneavoastră dacă faceți acest pas al credinței? Vă pot garanta că, atunci când îl faceți, Duhul Sfânt va fi acolo.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat