V-ați gândit vreodată cât de extraordinar este faptul că putem vorbi cu Dumnezeu în mod regulat? Uneori, putem fi uimiți când înțelegem cât de incredibil și minunat este faptul că Dumnezeu nu numai că ne ascultă rugăciunile, dar și că Scriptura ne încurajează să ne rugăm!
Autoarea articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența proprie. „Trebuie să recunosc, imi este mult mai ușor să-L laud pe Dumnezeu și să-I mulțumesc atunci când lucrurile merg bine. Nu-mi este greu să mă înfățișez înaintea Lui nici când trec printr-o perioadă dificilă. Dar când lucrurile par rele, chiar foarte rele, când nu văd nicio ieșire, rugăciunea nu este întotdeauna prima mea preocupare. Sunt mai înclinată să mă îndrept spre interior, de parcă propria-mi putere m-ar duce undeva. Sau mă voi îndrepta spre alți oameni, sperând că ei îmi vor oferi răspunsurile potrivite.
Nu-L las pe Dumnezeu complet în afara ecuației, dar cu siguranță nu mă gândesc întotdeauna să mă îndrept mai întâi către El! Și totuși, cât de prostească este această atitudine! Dar poate că și dvs vă treziți uneori căutând ajutor peste tot, în afară de Sus.
Pe măsură ce relația mea cu Hristos se dezvoltă și se maturizează, lucrez la această schimbare. Vreau ca primul meu refugiu în orice moment să fie Tatăl meu ceresc. Vreau ca primul meu gând să fie la Domnul Isus. Vreau să stau într-o atitudine de supunere umilă față de Dumnezeu, indiferent de circumstanțe. Vă sună familiar? Vești bune: Domnul Isus ne oferă exemplul perfect în acest sens!
Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. (Luca 23:32-34)
Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, răstignit pe cruce, în cea mai cumplită și disperată situație în care se putea afla un om, strigă către Dumnezeu. Nu numai că Se roagă, ci Îi cere Tatălui nostru să-i ierte pe cei care Îl răstignesc. Umilința fără egal și dragostea tandră arătate aici de Domnul Isus sunt uimitoare. Mai târziu, în Luca 23:46, Mântuitorul își folosește ultima suflare pentru a vorbi cu Tatăl Său: Atunci Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și cu aceste cuvinte, și-a dat duhul.
În ciuda situației, în ciuda mediului și în ciuda durerii, Domnul Isus S-a dus la Tatăl. Prima Lui reacție nu este niciodată să se închidă în sine, niciodată să se retragă la prietenii Săi pentru sfaturi, ci mai degrabă să se consulte mai întâi cu Tatăl nostru ceresc. Fiul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu Însuși, S-a dus mai întâi la Tatăl. Ce exemplu magnific ne-a lăsat El pentru ca fiecare dintre noi să-l urmeze!
Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să-mi schimbe inima, astfel încât să privesc în sus și nu în interiorul meu în momentele de necaz. Mă înconjor de o comunitate puternică care mă îndreaptă spre Domnul Isus, în loc să mă las pradă sesiunilor de bârfă sau autocompătimire pe care aș fi tentată să le organizez. Adâncirea în Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută ca adevărul Lui să ne vină în minte înaintea gândurilor noastre firești.”
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:6-7)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat