Ce ar putea înlocui îmbrățișarea unui tată sau a unei mame? Dacă mângâierea unui părinte pământesc este un dar atât de prețios pentru noi, cu atât mai mult, a ne bucura de grija și bunătatea Tatălui nostru Ceresc este un deziderat al vieții.
Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală. „Tatăl meu a fost crescut fără bunătatea unui tată, până când mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat pe care eu l-am cunoscut ca bunicul meu. El a slujit în Marina Statelor Unite și apoi ca poștaș. Bunicul era un om curajos, integru și cu o inimă mare. Și-a asumat rolul de tată, devenind un supererou când l-a acceptat pe tatăl meu ca fiu al său. Nu a fost un tată perfect, dar și-a iubit copiii și nepoții.
Când bunicul s-a dus să fie cu Domnul, mi s-a părut că lumea se oprește în loc, dar exemplul său va cere întotdeauna acțiune. Viața lui rămâne ca un monument în mintea mea. Pentru mine, el a servit ca o amintire a modului în care Tatăl nostru Ceresc ne-a adoptat pe fiecare dintre noi, ca fii, prin Domnul Isus Hristos. În ciuda a ceea ce ne spune trecutul nostru, suntem invitați la o poziție neprihănită înaintea lui Dumnezeu. Aceasta nu este doar o invitație, ci o chemare.
Și în Hristos, am fost deja acceptați. Dumnezeu Tatăl ne-a numit copii ai Săi și ne-a dat tot ceea ce avem nevoie!
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. (2 Petru 1:3-4).
Gândiți-vă cu adevărat la acest fapt: ați fost chemați să fiți copii ai lui Dumnezeu. Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu, pe Domnul Isus, ca să depășească prăpastia creată de păcat și ne-a primit ca ai Săi. Aceasta este o veste extraordinară. Nu numai că am fost primiți în familia lui Dumnezeu, dar am fost și invitați să participăm la lucrarea divină prin faptele bune pregătite pentru noi.
Prin această înfiere sacrificială am primit o astfel de moștenire de la Tatăl nostru Ceresc, care ne-a pregătit pentru orice faptă bună, ca să fim îndemnați să-I slujim lui Dumnezeu. Un astfel de dar minunat cere acțiune.
De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea. (2 Petru 1:4-7)
De ce să nu ne luăm astăzi un moment să ne amintim de cineva din viața noastră care s-a remarcat ca un exemplu al bunătății lui Dumnezeu? Pentru unii a fost un bunic, pentru alții un tată, o mamă, un profesor, un mentor, un instructor, un maestru. Gândiți-vă la cei care vă inspiră în slujba Domnului.
De asemenea, găsiți odihnă în acceptarea darului Tatălui Ceresc? Dacă sunteți în căutarea cuiva care să vă accepte, sunteți în locul potrivit. Există o invitație cu numele dumneavoastră pe ea. Și dacă vreți să vă afirmați identitatea de copil al lui Dumnezeu și să primiți chemarea pe care v-a făcut-o, brațele Tatălui Ceresc sunt larg deschise.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat