Pentru cei care locuiesc într-o zonă metropolitană, traficul este o problemă majoră. Uneori ne simțim ca și cum ne-am afla în mijlocul unei jungle de mașini. Autorul articolului publicat de cbn.com relatează din experiența proprie.
„În drumul meu zilnic spre serviciu, îmi place să citesc reclamele și autocolantele de pe mașinile din jurul meu. Sunt multe și îmi fac călătoria să pară mai scurtă. Uneori citesc cu uimire câte un mesaj creștin pe ele: „Isus Hristos – Nu părăsi pământul fără El”, „Teoria Big Bang: Dumnezeu a vorbit și BANG, s-a întâmplat”, „Isus te iubește”, Dumnezeu este iubire” … și lista poate continua.
Văzând atâtea mașini cu aceste mesaje minunate, mă întreb: „Dacă suntem atât de mulți care credem, de ce societatea noastră nu arată diferit? A avut experiența mântuirii din viața mea un impact asupra modului în care trăiesc, astfel încât să fie vizibilă pentru cei din jurul meu? Pot oamenii să vadă o diferență la mine? Creează acțiunile mele o sete în ei pentru o viață mai bună? Sau sunt mesajele de pe autocolante înecate într-un stil de viață care nu arată în niciun fel că Dumnezeu deține controlul?”
„Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” (Matei 5:13-14)
Dacă fiecare dintre noi, conducând o mașină cu un mesaj valoros, ar trăi o viață valoroasă, oamenii ar observa asta. Societatea noastră ar trebui să fie impregnată cu un mesaj eliberator de VIAȚĂ adevărată și reală. Poate că pasiunea mea nu este acolo unde ar trebui să fie. Poate că Domnul Isus nu este centrul vieții mele, așa cum pretind. Poate că dorințele mele egoiste îmi controlează acțiunile, iar Dumnezeu este doar un capitol din viața mea, în loc de a fi mesajul central. Dacă da, atunci trebuie să facem ajustări majore în noi înșine. Trebuie să-L invităm pe Domnul Isus să fie pe tronul inimii noastre; trebuie ca Domnul să fie pilotul, nu copilotul nostru.
Ani de zile, am evitat să pun autocolante pe mașina mea. Cred că pur și simplu nu voiam să fiu o piatră de poticnire pentru cei din jurul meu, dacă eu (sau oricine îmi conducea mașina) nu trăiam la înălțimea unui comportament care să-L onoreze pe Dumnezeu. Dar poate că ceea ce trebuie să fac este să schimb atitudinea șoferului. Să devin responsabil față de Dumnezeu și față de cei din jurul meu pentru faptele mele. Să pot spune, așa cum a făcut apostolul Pavel:
„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat