A-i iubi pe ceilalți așa cum dorește Dumnezeu nu este un lucru ușor. De fapt, sunt șanse mari să fi întâlnit pe cineva în viața dumneavoastră pe care v-a fost dificil să-l iubiți. Sau poate chiar ați fost unul dintre acei oameni. Autoarea articolului publicat de cbn.com relatează din experiența personală.
„Ca să fiu sinceră, am fost o persoană foarte greu de iubit. La un moment dat în viața mea, eram foarte negativistă și concentrată pe mine. Incapacitatea mea de a vedea partea bună a vieții și de a fi recunoscătoare pentru lucrurile bune din viața mea i-a făcut pe oameni să se îndepărteze de mine. Este epuizant să fii în preajma cuiva care este tot timpul negativ, mai ales când pare să nu dorească să audă nimic pozitiv sau încurajator. Adevărul este că cei pe lângă care este dificil să stăm sunt adesea cei care au nevoie cel mai mult să fie iubiți și să li se arate dragostea lui Dumnezeu.
Biblia ne spune că trebuie să ne iubim unii pe alții pentru că Dumnezeu ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19-21). Nu ar trebui să ne prefacem că îi iubim pe ceilalți, ci să îi iubim cu adevărat (Romani 12:9). Când alegem ca „fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10), alegem să iubim așa cum iubește Dumnezeu, lucru pe care l-a arătat prin Domnul Isus (Romani 5:8).
Dumnezeu este personificarea iubirii. Această iubire autentică este modul în care ceilalți vor ști că suntem urmașii Lui. Ar trebui să-i iubim pe oameni pentru că Dumnezeu ne iubește și, iubind așa cum a iubit El, îi vom aduce pe alții la El (1 Ioan 4:7-12).
Darurile spirituale și talentele pe care ni le-a încredințat Dumnezeu au fost menite să lucreze în tandem cu iubirea divină. Ele nu sunt pentru zidirea noastră personală, ci pentru zidirea trupului lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Când încercăm să ne folosim darurile și talentele fără iubire, nu vom fi roditori.
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. (1 Corinteni 13:1-3)
Unul dintre rolurile principale pe care le avem ca urmași ai Domnului Isus Hristos este să permitem Duhului Sfânt să ne facă mai asemănători cu El, iubindu-i pe cei din jur.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1 Corinteni 13:4-7)
Această descriere a ceea ce înseamnă să ne iubim unii pe alții este caracteristică pentru persoana Domnului Isus, pentru felul cum ne-a tratat El. Mântuitorul este răbdător și bun. Domnul nu este gelos, lăudăros, mândru sau nepoliticos. El nu este iritabil și nu ține evidența păcatelor noastre. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură ori de câte ori adevărul învinge. Domnul Isus nu renunță niciodată la noi, nu își pierde niciodată credința, este mereu plin de speranță și întotdeauna răbdător.”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat