Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea lenevirii. (Proverbe 31:25-27)
Mulți dintre noi ne-am dedicat viața Domnului Isus, dar încă purtăm poveri și frământări care ne apasă zi de zi. Autoarea articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală.
„Căsătoria a fost un drum complicat în viața mea. La doar 20 de ani, am semnat actele de divorț și, după șase luni, m-am recăsătorit. Câțiva ani mai târziu, când mi-am predat viața Domnului Isus și am început să citesc Biblia, m-am crispat când am ajuns la Proverbe 31. M-am simțit imediat descalificată. Mă puteam identifica cu versetele despre a iubi munca și a îngriji cu drag familia, dar când venea vorba de caracterul femeii din Proverbe, nu-mi puteam imagina să fiu văzută ca fiind „îmbrăcată cu tărie și slavă”. Tot ce puteam vedea era păcatul meu, o dovadă a eșecului. Știam că sunt mântuită, dar nu știam că sunt răscumpărată.
Mulți dintre noi ne-am încredințat viața în mâna Domnului Isus, dar nu-L lăsăm niciodată să pătrundă în adâncul sufletelor noastre. Avem o relație superficială cu Mântuitorul, care parcă ar spune: „Îți mulțumesc că ai murit pe cruce ca să pot merge în rai”, dar nimic mai mult. Ne bucurăm de abundența de milă și har pe care o vom avea în cer, dar nu înțelegem că Domnul vrea să ne dea viața din abundență și în prezent.
„Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:9-10)
Această viață deplină este atunci când îi dăm Domnului Isus permisiunea de a ne asigura locul în rai și de a mântui și a restaura fiecare parte a poveștii noastre. În timp ce învățam asta, îmi amintesc că Domnul îmi șoptea: „Crezi că harul Meu este limitat sau rezervat doar pentru unii?” A fost doar o amintire blândă a faptului că eu eram singura care oprea procesul de reînnoire. Îmi atârnam păcatul deasupra capului și vorbeam despre descalificare; dar Domnul spune că sunt aleasă (Efeseni 1:4) și răscumpărată (Romani 3:24).
Dumnezeu mi-a dat o viziune în care stăteam pe vârful unui deal și priveam în jos la o proprietate frumoasă. Casa era spațioasă; lumina caldă lumina ferestrele, iar de jur împrejurul casei, felinarele luminau calea spre ușile ei. Multe drumuri duceau la această proprietate, fiecare cu o poartă deschisă. Dar, odată ce am trecut de poartă, am ezitat: („Ce se întâmplă dacă intru aici și nu sunt invitată?”) Chiar în acel moment, în depărtare, am văzut oameni ieșind din casă și strigând: „A venit acasă!” Cu fiecare pas, scăpam din bagajele pe care le căram, iar acestea aveau nume: Rușine, Vinovăție, Nesiguranță, Frică, Eșec și multe altele.
Provocarea mea pentru dumneavoastră astăzi este ca, atunci când citiți Biblia și simțiți cercetarea Duhului lui Dumnezeu, ați vrea să lăsați ca răscumpărarea Domnului să pătrundă adânc în acele zone ascunse unde vă simțiți descalificați și rușinați și să înlocuiască povara pe care ați cărat-o cu steagul iubirii Sale?”
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat