Ați folosit vreodată o unealtă pentru altceva decât pentru ceea ce a fost concepută a fi folosită? Uneori, o improvizație este soluția cea mai bună la un anumit moment. Odată, am folosit cheia de la mașină în loc de cutter sau foarfece pentru a deschide un pachet. Când o masă se clatină, împăturim repede un șervețel și-l punem sub piciorul ei pentru a o nivela, găsind astfel o soluție rapidă.
Deși aceste scurtături pot fi utile, nu uităm niciodată scopul inițial al acelor obiecte. Încă avem nevoie de cheie pentru a porni mașina; nu este chiar un cutter. Și șervețele? Încă își au locul pe masa noastră și nu le îndesăm sub picioarele mobilei din casă.
Doar pentru că utilizăm temporar un lucru pentru altceva, nu înseamnă că adevăratul său scop s-a schimbat. Același lucru se poate spune și despre noi. Putem apela la Sfânta Scriptură pentru aflarea adevăratului nostru scop:
Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit … poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele. (Isaia 43:6, 7, 21).
Creatorul nostru ne-a făcut pentru scopul suprem al gloriei Sale. Am fost meniți să-L lăudăm cu buzele și cu viețile noastre (vezi și 1 Petru 2:9 și Efeseni 1:11-12).
Dar când viața ne abate de la cursul divin, putem uita scopul nostru. Am putea începe să căutăm alte lucruri care să ne dea sens sau pace. Căutăm siguranța prin succes, împlinirea prin relații pământești sau direcția prin voci lumești. Fără să ne dăm seama, începem să ne închinăm creației în locul Creatorului.
Aceste lucruri pot oferi o satisfacție momentană, dar vor fi întotdeauna insuficiente. Lucrurile lumești nu au fost niciodată menite să poarte greutatea închinării noastre. Sunt înlocuitori sau imitații ieftine ale scopului nostru original.
Dar există o veste bună! Scopul nostru nu se schimbă. Chiar dacă am rătăcit o vreme, nu putem fi niciodată nerăscumpărabili sau reutilizați dincolo de reabilitare. Nu este nevoie să căutăm un scop nou, ci trebuie doar să ne întoarcem la cel adevărat. Fie ca Dumnezeu să vă reamintească astăzi că ați fost creați pentru slava Lui.
Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile … Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! (Psalmul 96:1-5, 9)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat