În excursiile pe care le-ați făcut în natură, ați avut vreodată ocazia să vâsliți prin râuri învolburate? Autorul articolului publicat de cbn.com împărtășește din experiența personală.
„Într-o vară, am mers cu mai mulți colegi și cu părinții lor într-o excursie cu canoe. A străbate peisaje rurale și a urca pe trasee montane era ceva obișnuit pentru noi, dar a te bucura de natură pe căile navigabile era o încântare rară. A lăsa curentul să facă cea mai mare parte a muncii de propulsie părea modalitatea perfectă de a petrece o zi fierbinte de vară.
Nu am planificat această excursie doar pentru agrement; ne doream și puțină emoție. După un scurt timp de refamiliarizare cu ritmurile vâslitului și cu relaxarea mersului pe ape line, am dat peste curenți iuți. În canoele precare pe care le aveam noi, chiar și aceste râuri aparent liniștite ne-ar fi putut cauza probleme dacă nu le manevram cu atenție.
Atunci tatăl meu a avut brusc o idee. Mi-a spus să vâslesc tare, ca el și cu mine să putem trece înaintea grupului. Ne-am apropiat de o vâltoare, am înclinat prova perpendicular pe apa agitată și am sperat că va fi bine. Din fericire, am trecut de ea și ne-am aliniat apoi pe cursul lin care a urmat. Am vâslit până la un mal erodat, iar eu m-am ținut de niște rădăcini de copaci, în timp ce tata și-a scos camera video pentru a-i filma pe toți ceilalți care ne-au urmat. Ceea ce a surprins el a fost un carnagiu comic.
Trecând pe lângă noi, toate celelalte canoe erau în derivă, plutind cu susul în jos. Ocupanții fie se țineau de barcă cu un braț, fie înotau după pungile cu mâncare sau după vâsle.
Am clătinat din cap și m-am întrebat uimit cum de am reușit să trecem de vârtejuri. Deși nu voi ști niciodată ce au greșit ei, știu cu siguranță ce am făcut bine eu și tata: am vâslit împreună pentru a lovi curentul direct.
În Sfânta Scriptură, Domnul Isus i-a îndemnat constant pe ucenicii Săi să lucreze împreună. Mântuitorul nostru Și-a petrecut o parte din noaptea dinaintea răstignirii Sale înfruntând crucea și rugându-se pentru cei pe care i-a „trimis… în lume” (Ioan 17:18) și care „vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20). Care a fost rugăciunea Domnului pentru ei? „Ca toți să fie una… şi ei să fie una în Noi” (Ioan 17:21).
Această dorință de a fi una și de a fi în El este repetată de Pavel către Efeseni:
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea … În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. (Efeseni 2:14, 21)
Domnul Isus aduce la Sine oameni de toate etniile și din toate culturile. El este unit cu Tatăl și cu Duhul, așa că ceea ce îi caracterizează pe cei care sunt aduși la El este și unitatea. Este ca și cum Domnul ne-ar pune pe toți în aceeași barcă pentru a călători împreună pe apele vieții, fie ele calme sau agitate. Când apele repezi vin înaintea noastră, dacă cei din barcă nu se apropie de ele în mod corespunzător și cooperant, apele învolburate îi vor lovi în lateral și se vor răsturna. Totuși, atunci când înfruntăm apele agitate în mod frontal, ca un tot unitar, și urmăm instrucțiunile Căpitanului nostru de vas, vom trece cu bine peste ele și vom continua să progresăm în aval, astfel încât…
[Dumnezeu] să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. (Efeseni 2:7).
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat