Luna aceasta, pe blogul Institutului Farady din Marea Britanie, a fost publicat un inetrviu oferit de profesorul Stephen Freeland, Director al catedrei de Studii Integrate la Universitatea din Maryland. În cadrul interviului din seria ”Wonders of the Living World”, profesorul a scos în evidență, prin răspunsurile sale, cum credința în Dumnezeu oferă științei o imagine mult mai amplă și mai interesantă decât ateismul.
Profesorul Freeland este fascinat de studiul codului genetic și dorește să aprofundeze capacitatea acestuia de a se adapta. Cu alte cuvinte, dorește să descopere dacă biochimia corpului uman ar fi similară cu cea cunoscută, în cazul care viața ar evolua pe o altă planetă sau într-un alt mediu de viață.
În cele ce urmează, vă vom împărtăși câteva dintre întrebările adresate cercetătorului și răspunsurile lui ce au punctat necontenit spre Dumnezeu.
Astfel, întrebat ce l-a determinat să pășească în domeniul științei, profesorul a povestit despre fascinația sa pentru mediul academic, dobândit încă din tinerețea timpurie. A studiat în cadrul Universității Oxford, din Marea Britanie, și a simțit că viața devine interesantă și semnificativă atunci când este atent cercetată. Mai exact, oferind un răspuns mai profund la întrebarea primită, Stephen Freeland a spus că a înțeles chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui, prin munca de cercetare academică. De asemenea, a mai menționat faptul că nu i-a fost ușor să priceapă că Însuși Dumnezeu îl cheamă la această misiune, pentru a se face cunoscut chiar prin el. Considera că Domnul se poate folosi mai lesne de un misionar trimis să răspândească Evanghelia peste oceane, decât de un om de știință.
În ceea ce privește viața de credință, a povestit că s-a născut într-o familie de predicatori, adeptă a metodismului și activă în mediul carismatic din sud-estul Angliei anilor 1970. În anii maturității însă, s-a alăturat unei biserici evanghelice conservatoare.
Mergând mai departe în cadrul interviului, profesorul Stephen Freeland de la Universitatea din Maryland, a vorbit despre rolul pe care îl joacă supranaturalul în munca sa de cercetare științifică. A spus că minunea este ceea ce motivează studiile sale, astfel că ori de câte ori observă că lipsește, știe că este timpul să schimbe direcția. Setându-și acest punct de reper, a găsit o armă eficientă în lupta cu orgoliul, un dușman al tuturor cercetătorilor. Profesorul găsește că îi este de folos să își păstreze vie curiozitatea, îmbunătățindu-și astfel munca, mai degrabă decât să lupte cu îndârjire pentru a demonstra ceea ce prevede. Supranaturalul este prezența blândă a unei întrebări care motivează cercetările și descoperirile sale.
Datele dintr-un studiu recent arată că biologii tind să găsească complexitatea frumoasă, în timp ce fizicienii sunt mai predispuși să admire simplitatea. Întrebat ce aspecte ale lucrurilor pe care le studiază i se par frumoase, profesorul a confirmat fascinația sa pentru lucrurile simple, menționând că aceasta este chiar locul unde identifică prezența supranaturalului. Ca teoretician biochimist, rolul său este să simplifice orice cercetare prin modelel computerizate pe care le produce. Ba chiar, a recunoscut că îi este greu să accepte orice accent căzut pe complexitate. El a explicat că pentru oamenii de știință este esențial să simplifice totul: vorbesc mai puțin, pentru a putea munci mai eficient, resping terminologia inutilă, pentru a înțelege mai bine totul. A mai spus că această simplitate în comunicare este o obligație morală foarte apropiată de ceea ce ne cheamă Dumnezeu să facem. Anume, să aducem în orice dialog ceea ce este cu adevărat semnificativ și esențial interlocutorilor noștri.
Același studiu menționat mai sus a constatat că 66% dintre oamenii de știință simt un sentiment de reverență sau respect față de lucrurile pe care le descoperă, iar 58% simt ca și cum ar fi în prezența a ceva măreț, cel puțin de câteva ori pe an. Rugat să descrie un moment în care cercetările sale științifice i-au dat un sentiment similar de uimire, Stephen Freeland a menționat că acest sentiment apare de câte ori se gândește la vârsta universului, de la punctul 0, până la această discuție. Dacă ne limităm viziunea la lucrurile materiale, acest interval este povestea completă a întregii existențe. Profesorul s-a declarat uimit nu doar de enormitatea universului, ci și de paradoxul dintre mărimea acestuia în comparație cu omul și micimea lui în raport cu infinitul.
În continuare, domnul Freeland a vorbit despre scopul și însemnătatea muncii sale și a început prin a spune că știința pe care o studiază, îl determină să-și pună deseori întrebări teologice. Iar principalul său punct de reflecție din ultimii ani este despre ce procent din timpul și spațiul istoric nu implică umanitatea. Pentru a explica mai clar gândul său, el a amintit că, la o simplă lectură a primului capitol din cartea Geneza, putem observa că majoritatea evenimentelor creției nu ne-au inclus pe noi, oamenii. Deci, nu am fost creați mai devreme pentru a participa la fiecare pas din tot ceea ce s-a întâmplat în primele 5 zile ale istoriei lumii. De asemenea, nu ni se spune nici că crearea unui element ar fi depins de existența altuia. Ci fiecare a fost declarat bun, de sine stătător, în încheierea fiecarăi zile de activitate divină. Deci, Dumnezeu a avut o relație cu universul creat de El și s-a bucurat de munca Sa cu mult înainte de a veni noi. Această ipoteză nu pune în pericol relația noastră specială cu Creatorul, pentru că ni se spune că suntem singurii creați după Chipul și asemănarea Sa. Dar totuși, există adevăruri mai profunde despre modul cum relaționează Dumnezeu cu restul creațiunii.
În finalul interviului, omul de știință Stephen Freeland a fost întrebat dacă descoperirile sale din prezent și viitor ar putea aduce revelații cu privire la sensul și scopul muncii sale de cercetare. El a reformulat întrebarea astfel: ”Îi voi permite îndeajuns lui Dumnezeu să ma conducă pentru a descoperi scopul muncii mele? Cât de mult sunt ochii mei deschiși să vadă care este sensul a tot ceea ce fac în rolul meu de cercetător?”. Răspunsul este că orice cercetare făcută cu evlavie reprezintă o cale deschisă prin care Dumnezeu să vină în viețile noastre. Domnul Freeland a spus că speră ca și peste 10 sau 20 de ani să lucreze tot cot la cot cu Dumnezeu. În mod practic, consideră că vocația lui la vârsta mijlocie va fi să creeze și să susțină spații în care mințile mai tinere și mai ascuțite să poată fi propulsate mai departe decât ar fi reușit el vreodată să ajungă. Iar mai presus de toate, orice va fi chemat să facă, dorește să fie o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, pentru că de fiecare dată când El se implică, totul devine mai interesant. Planurile lui Dumnezeu au întotdeauna rezultatul de a fi mai bune decât ale noastre.
Acesta este exemplul unei persoane care, conform sfatului venit din partea apostolului Pavel, face toate lucrurile din toată inima, ca pentru Domnul, chiar și când vine vorba de cercetarea științifică. Așadar, oricare ar fi rolul pe care îl avem, acasă, la locul de muncă sau oriunde în altă parte, scopul nostru este acela de a fi o oglindă a Creatorului nostru, onorând darul fără preț pe care ni l-a oferit, pe Domnul Isus, printr-o purtare evlavioasă care să Îl scoată întotdeauna în evidență pe El.