De curând Asociația Medicală Britanică (BMA) a abandonat poziția de împotrivire în ceea ce priveşte sinuciderea asistată şi adoptă o poziție neutră cu referire la acest subiect, voturile fiind în număr de 149 în favoarea trecerii la o poziție neutră, 145 împotrivă și opt abțineri.
Poziţia de neutralitate implica faptul că Asociaţia nu va sprijini şi nici nu se va opune unei posibile modificări a legii.
Asociația Medicală Britanică a declarat că va insista ca medicii să aibă drepturi protejate legal la obiecția de conștiință, dacă suicidul asistat va fi legalizat în Marea Britanie.
O încercare anterioară de legalizare a sinuciderii asistate în Marea Britanie, a fost înfrântă în urmă cu șase ani.
Potrivit unui articol publicat de Ronald W. Pies, profesor doctor în psihiatrie, există trei metode prin care pacienții pot alege să-și curme suferința: sinuciderea asistată, care presupune ca un doctor să îi prescrie unui pacient un drog letal pe care acesta îl poate lua oricând își dorește să-și pună capăt zilelor; eutanasia activă, care implică administrarea unei injecții letale prescrise de un medic; eutanasia pasivă, ce se referă la grăbirea decesului în cazul unei persoane în stadiu terminal prin oprirea aparatelor care îl țineau în viață.
Sinuciderea asistată este legalizata în ţări precum Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveţia, Canada şi, de curând, şi Spania, însă eutanasiera pasivă şi activă este permisă în mai multe state. În Chile şi Finlanda este legală varianta pasivă, ceea ce înseamnă că pacienții care suferă de boli terminale pot refuza tratamentul.
Columbia a legalizat procedura în cazul celor care suferă de SIDA sau care se află în stadii terminale. În Germania, Suedia, India şi Irlanda, la cererea pacientului, este permisă deconectarea de la aparate.
În România, eutanasierea se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, nefiind permisă.
„Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”, se arată în articolul 190 din Codul Penal.
Jurământul lui Hipocrate, în original, spune: „Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie”.
Hipocrate a trăit în secolul al 5-lea IC şi astfel se poate spune că principiul sfinţeniei vieţii datează dinaintea învăţăturilor creştine. Acesta se bazează pe învăţăturile Vechiului Testament, care spune că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi ca urmare, viaţa umană are demnitate, sfinţenie şi este inviolabilă.