Strigătul Domnului Isus de pe cruce – „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce m-ai părăsit?” – ar putea să zdruncine credința multor creștini proaspeți, pentru că ar putea părea că Isus și-ar fi pierdut-o pe a Lui. Însă, când aflăm ce înseamnă de fapt aceste cuvinte, mergem de la șovăire la siguranță.
Domnul Isus Hristos a citat Psalmul 22, versetul 1, cuvânt cu cuvânt. Deoarece a fost scris cu o mie de ani înainte de nașterea lui Hristos și înainte de inventarea crucificării, Psalmul 22 este o privire profetică uimitoare asupra a ceea ce s-a întâmplat în ziua istorică a răstignirii, până la detalii minuscule. Această profeție a fost parcursă verset cu verset, cu episcopul Bart Pierce din Baltimore, de la Biserica Rock City din Maryland, într-un interviu realizat de reporterul Paul Strand, Radio CBN.
În primul rând, Domnul Isus știa că nu era părăsit. El s-a oferit de bună voie să fie jertfa pe cruce, pentru că, în calitate de Miel desăvârșit al lui Dumnezeu, El a fost singurul care a putut să înlăture păcatele întregii omeniri, vărsându-și sângele sfânt pentru ei.
„El a fost Mielul înjunghiat, vestit de la întemeierea lumii. A fost cel mai curat Miel care a existat vreodată”, a spus Pierce. „Nu a existat sânge mai curat decât sângele Domnului Isus”. Dar din moment ce un Dumnezeu sfânt nu poate sta în prezența păcatului, Pierce a declarat: „Dumnezeu Și-a întors fața, pentru că nu putea privi păcatul”. Și în acel moment, când Isus a luat asupra Lui păcatele lumii, El a devenit păcatul personificat.
Cu toate acestea, Isus, îndreptându-ne către Psalmul 22, a lăsat ca omenirea să știe că momentul în care Tatăl Său ceresc își întorcea fața de la El, totul se va sfârși, iar mai departe în psalm, în versetele 23-24, scrie: „Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel! Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.”
Psalmul 22 a prezis întunericul sau eclipsa care urma să vină în timpul zilei răstignirii Domnului Isus Hristos. Regele David îl descrie pe Hristos pe cruce, declarând: „Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.” Pierce subliniază cum Hristos striga de pe cruce, în timp ce Dumnezeu a luat lumina zilei timp de trei ore. După cum a consemnat evanghelistul Matei 27:45: „De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara”. Noul Testament descrie acele ore: „Când a venit întunericul pe pământ, se spune, au fost tunete și fulgere și pământul s-a cutremurat”.
Apoi, Psalmul 22:12 i-a derutat pe oameni de-a lungul anilor cu afirmația: „O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.” Basan era locul în care erau crescute cele mai puternice vite pe vremea lui Isus. Unii savanți cred că Isus se referă la dușmanii Săi înverșunați, fariseii. Alții cred că vorbește despre soldații romani, puternici și violenți, care L-au torturat pe Hristos și L-au pironit pe cruce. Însă, cuvintele “taurii puternici m-au înconjurat”, ar fi într-o traducere mai bună: “taurii puternici m-au încoronat”, iar dacă ne amintim, soldații romani au fost cei care au înfipt o coroană de spini pe capul lui Isus.
Apoi, pironirea mâinilor și picioarelor lui Isus a fost și ea profețită. Evreii din zilele acelea se refereau la neamuri cu apelativul „câini”, iar versetul 16 spune: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele”. Psalmul 22, cu o mie de ani înainte, îi descrie perfect pe ostașii romani, pironind mâinile și picioarele lui Hristos pe cruce. Apoi împărțirea hainelor, cât și trasul la sorți pentru hainele lui Hristos sunt prevăzute în Psalmul 22. Versetul 18 spune: „îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.”De asemenea, Evanghelia lui Ioan 19:23-24 relatează: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.”
Descrierea regelui David despre agonia cauzată de crucificare este ciudat de exactă. Versetul 14: „Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.”
Pierce a spus despre crucificare: „Toate lichidele din corp se epuizează și se duc în picioare”. Aceasta face ca persoana să simtă că inima i se topește ca ceara. De asemenea, atârnarea pe cruce dislocă multe oase din articulații.
Mai departe, Psalmul 22 descrie exact ce a făcut mulțimea. Versetele 7 și 8 împărtășesc exact ce fac vrăjmașii lui Isus, când El este pe cruce: „Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” În Evanghelia după Matei 27:39, 41-43, se descrie ce s-a întâmplat lângă Golgota: „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap” și „…bătrânii, îşi băteau şi ei joc: „S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu.”
Regele David, în trecutul îndepărtat, a lăsat scris în Psalmul 22 această scenă cuvânt cu cuvânt. „David a avut o revelație divină”, a declarat Pierce. „Și nu mai putem, odată ce am citit Psalmul 22, să-l despărțim de relatarea răstignirii din Evanghelii. Cele două trebuie să rămână împreună”.
A doua jumătate a Psalmului 22 devine puternic pozitiv, vorbind despre o credință universală, în versetul 27: „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.” Pierce a observat, „David a văzut că va veni o zi în care toate aceste lucruri vor avea sens și Mesia va veni. Și atunci când o va face, omenirea va ști să se întoarcă spre El”.
Psalmul 22 vorbește despre mântuirea veșnică în versetul 26: „…cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!” Și în versetul 29, „…toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa”. Ei nu se pot menține în viață, dar Isus poate. Și Isus le poate da viață veșnică. Pierce a comentat: „Hristosul crucificat este pe cale să schimbe omenirea… și David a văzut asta!”
Revelația finală ascunsă este dezvăluită de Sfânta Scriptură. Versetele 30 și 31 încheie psalmul descriind o credință care continuă peste veacuri, spunând: „…se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.”
Așadar, când era pe cruce, Domnul Isus a spus primele Lui cuvinte de la începutul Psalmului 22, iar apoi, ultimele Sale cuvinte au fost exact finalul Psalmului 22. Hristos ne-a îndrumat către uimitoarea profeție veche de o mie de ani despre moartea Lui și rezultatele ei chiar și în momentele în care El își desăvârșea sacrificiul pentru a salva întreaga omenire.
Următorii doi psalmi fac aluzie la ceea ce s-a întâmplat după răstignire. În moarte, Isus a coborât în iad și s-a războit cu Satan, smulgând de la el cheile vieții și ale morții. Psalmul 23 spune: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău” și „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei”.
Psalmul 24 descrie înălțarea glorioasă a lui Hristos înapoi la cer, după învierea Sa, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.” La cruce, Hristos S-a luptat pentru sufletele oamenilor… și a câștigat bătălia pentru toată veșnicia.
Articol preluat de pe cbn.com, tradus și adaptat.