În societatea actuală, lumea spune tot mai des faptul că a-ți urma inima e un lucru bun.
Cu fiecare decizie pe care o luăm, indiferent dacă alegem o facultate, o carieră, o casă, un soț sau o soție, chiar și o biserică, vrem să alegem ceea ce „simțim că e bine”. Adevărul este că inima noastră nu știe ce este cel mai bine pentru noi – doar Dumnezeu știe. Mai mult, Sfânta Scriptură declară în Ieremia 17:9 că „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?”, dar Dumnezeu care este Creatorul, cunoaște inima omului. Astfel, deși nu ne place să credem că din inima noastră ies sfaturi nepotrivite, Isus ne informează că așa stau lucrurile.
În Evanghelia după Marcu 7:15, Domnul Isus spune mulțimii de oameni: „Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă.”.
Unei persoane idealiste, i s-ar părea romantic să-și lase inima să preia conducerea vieții ei, dar Dumnezeu ne învață în multe feluri că acest lucru poate fi periculos. Ca sediu central, inima comunică mereu cu diferite părți ale corpului, așa că este vital să nu trimită mesajul greșit. După ce Domnul Isus a terminat de vorbit mulțimii, ucenicii Săi nedumeriți L-au rugat să le explice mai multe lucruri, iar Mântuitorul le-a spus: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:21-23).
Cu alte cuvinte, inima omului este centrul voinței, dorințelor, sentimentelor și motivațiilor noastre. Întrebarea este cum pot fi inimile noastre atât de păcătoase dacă Dumnezeu le-a creat? Credem că, la fel ca toată creația afectată de păcat, și inimile noastre fac parte din această lume căzută, iar pentru că ne-am născut într-o lume păcătoasă, inimile noastre sunt în mod firesc pervertite. Creatorul nostru însă știe mult mai bine despre complexitatea creației Sale decât știm noi.
În loc să ne urmăm inimile și motivațiile firești, să urmăm conducerea Duhului Sfânt. În acest caz, să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute inimile să fie sensibile la voia și scopul Lui pentru viața noastră, astfel încât să-L putem urma pe Domnul, și nu pe noi înșine. Atunci când Domnul Isus trăiește în inimile noastre, El îndreaptă toate lucrurile greșite.
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)
Oricât de mult ne-am dori, nu ne putem încrede în inimile noastre. De aceea, este esențial să ne rugăm Tatălui ceresc, spunându-I că știm faptul că inimile noastre pot să ne înșele, și cerând ajutorul, să ascultăm vocea Domnului, mai degrabă decât pe a noastră, ca să-L putem urma pe Isus, dintr-o dorință puternică de a ne închina acum și în eternitate, în numele Celui ce ne-a iubit. Amin.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat.