În Israel a avut loc o nouă descoperire arheologică ce a descoperit lumii rămășița unei sinagogi veche de 2000 de ani, aflată în regiunea Galileii. Cercetătorii spun că aceasta oferă o nouă fereastră către stilul de viață din perioada când Domnul Isus a fost pe pământ.
Sinagoga este situată în orașul Migdal, de pe malul de nord al Mării Galileii. Migdal a fost o mare așezare evreiască în perioada celui de-al doilea templu. Biblia spune că Maria Magdalena s-a născut în Migdal și că Domnul Isus și-a petrecut acolo mult timp. Probabil că lăcașul descoperit a fost un loc de adăpost pentru sufletele multor evrei ce participau la evenimente religioase și comunale acolo. Această descoperire pune într-o lumină nouă modul de viață al locuitorilor din Galileea, zonă în care, conform Noului Testament, Domnul Isus și-a desfășurat o mare parte din lucrările Sale minunate.
Clădirea sinagogii are o formă pătrată și este construită din materiale precum bazaltul și calcarul. În interior, are o sală centrală și două încăperi mai mici. Pereții sălii centrale sunt acoperiți cu tencuială albă și colorată. În aceeași cameră se găsește și o bancă din piatră, acoperită tot cu tencuială, așezată de-a lungul pereților. Arheologii au identificat și un raft acoperit, de asemenea, cu tencuială, aflat în una dintre cele două camere mici din partea de sud a sălii centrale, unde se consideră că ar fi fost depozitate sulurile Torei. Liderul echipei de arheologi a spus că sinagoga pare a reflecta nevoia din acea perioadă de a exista o clădire dedicată citirii și studiului Torei, dar și pentru adunările sociale din timpul Domnului Isus.
Este pentru a doua oară când o sinagogă a fost găsită în Migdal, astfel că orașul devine singurul loc din lume în care se află ruinele a două sinagogi din perioada celui de-al doilea templu. Autoritatea pentru Antichități din Israel a mai realizat o serie de săpături în estul Migdalului în urmă cu mai bine de un deceniu și a găsit prima sinagogă în 2009. Aceasta s-a făcut remarcată prin piatra găsită în interior, ce avea gravată imaginea unui menorah, adică un sfeșnic iudaic cu șapte brațe, simbol al templului și al prezenței lui Dumnezeu. Arheologii consideră că imaginea sfeșnicului este o încercare de a-l reproduce pe cel din templul de la Ierusalim.
Faptul că au fost găsite două sinagogi arată că evreii din perioada celui de-al doilea templu își doreau cu determinare locuri potrivite pentru adunările religioase și poate și sociale. Piatra pe care este redat menorahul, găsită și în sinagoga descoperită anul acesta la Migdal, sugerează că localnicii evrei considerau Ierusalimul ca fiind centrul lor religios, iar activitățile locale se petreceau sub această centralitate.
Descoperirile săpăturilor din Migdal au fost expuse pentru prima dată ieri, 28 decembrie, în cadrul conferinței Institutului de Arheologie al Universității din Haifa.
Este încurajator când primim confirmări chiar și din istorie sau din domeniul științei cu privire la cele scrise în Sfânta Scriptură, iar astfel cunoaștem cu mai mare exactitate cultura vremurilor de acum 2000 de ani. Totuși, mai important decât toate celelalte, este să îl cunoaștem pe Cel datorită căruia există atât prezentul, cât și trecutul. După cum găsim scris în Evanghelia lui Ioan, ”viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”.
