Potrivit unui nou studiu publicat în ziarul american de teologie ”Journal for the Scientific Study of Religion”, s-a observat că persoanele care nu au o siguranță în legătură cu relația lor cu Dumnezeu, au în același timp o mai mare predispoziție față de diferite probleme psihologice.
Potrivit cercetătorilor Matthew Henderson de la Universitatea Union și Blake Kent de la Westmont College, s-ar părea că (citez) „anxietatea sau incertitudinea în relația cu providența reprezintă o amenințare la adresa bunăstării psihologice”. Observațiile studiilor anterioare au arătat că rugăciunea și participarea la slujbele religioase sunt practici care previn deteriorarea minții. Totuși, s-a mai raportat și faptul că există o lipsă de date despre impactul pe care convingerile religioase îl au asupra sănătății mentale. Însă, în general, credința este o parte foarte importantă a practicării religiei.
În cadrul studiului, s-a folosit un concept cunoscut sub numele de ”teoria atașamentului”, pentru a analiza bunăstarea psihologică a oamenilor când vine vorba despre relația lor cu Dumnezeu și de convingerile lor despre divinitate. Teoria atașamentului examinează legătura dintre copii și părinți sau alte persoane care îi îngrijesc. Se consideră că aceasta este elementul de bază care dirijează comportamentul uman și relațiile interpersonale. Copiii caută instinctiv prezența celor mai apropiate persoane din jurul lor, pentru a se simți înțeleși din punct de vedere emoțional, sprijiniți și în siguranță. Împlinind aceste nevoi, părinții oferă copiilor un fel de adăpost din care să exploreze lumea, au explicat cercetătorii.
Stilul de atașament pe care un copil îl dezvoltă cu părinții sau îngijitorii lor, servește ca un șablon al psihicului lor, o colecție de stimuli neurologici, biologici, emoționali și sociali cu ajutorul cărora își creează așteptări pentru relațiile viitoare.
Aplicând aceste principii ale teoriei atașamentului și la relația cu Dumnezeu, Henderson și Blake au reușit să evalueze predispozițiile emoționale ale oamenilor față de Acesta.
Așadar, dacă o persoană simte că Dumnezeu este consecvent și receptiv, se creează un atașament sigur față de Dumnezeu. Însă, dacă persoana simte că Dumnezeu este distant și nu se poate încrede cu adevărat pe El, acesta este un stil de atașament evitant. Iar nesiguranța cu privire la poziția lui Dumnezeu față de om reprezintă un atașament anxios. Pentru persoanele evitante, a fost observată o frecvență a suferinței psihologice, corelată cu nesiguranța în relația cu Dumnezeu. De exemplu, această problemă poate fi atenuată prin atașarea la comunitatea unei biserici, diminuând astfel stresul provocat de incertitudinea față de Dumnezeu.
De exemplu, dacă oamenii sunt nesiguri sau trec printr-o criză la nivel personal, iar acea criză tinde să se amestece și cu viziunea lor despre Dumnezeu, cu cât se confruntă mai mult singuri cu această problemă, cu atât convingerile lor vor duce la anxietate. Dar dacă își împărtășesc dificultățile într-o congregație sănătoasă, cel mai probabil aceasta va duce la o mai mare stabilitate în momentele grele și stresante din viață.
Studiul a mai dezvăluit și modul în care sănătatea mintală este influențată de complexitatea credințelor în Dumnezeu. Printre primele rezultate obținute au arătat că există moduri de a crede în Dumnezeu și de a cunoaște lucrurile despre El, care s-au corelat mai mult decât altele cu o sănătate mentală bună. Adică, există credințe care sunt mai sănătaose decât altele.
În Sfânta Scriptură avem promisiunea că dacă vom aduce înaintea lui Dumnezeu îngrijorările noastre, dar și cererile și motivele de mulțumire, vom primi în schimb pacea Lui care ne va păzi inimile și gândurile în Hristos. Deci chiar Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că printr-o relație strânsă cu Creatorul, tot ceea ce El a pus în noi se va păstra integru. Așadar, să facem orice gând rob ascultării de Hristos și să păstrăm vie legătura noastră cu Mântuitorul.