„Chiar dacă aș ști că mâine lumea se va face bucăți, tot mi-aș planta un măr astăzi”.
Acestea sunt cuvinte atribuite lui Martin Luther, părintele Reformei. Fie că el chiar le-a spus, fie că doar i le-a atribuit cineva, ele au un anumit impact.
Faptul că lumea s-ar putea termina mâine poate fi un gând înfricoșător, care părea exagerat în urmă cu câteva săptămâni, înainte ca războiul din Ucraina să pornească.
Potrivit Bibliei, istoria este povestea lui Dumnezeu, pe care El început-o când a creat lumea. El va adăuga ultimul capitol, în ziua în care va reînnoi creația. Între cei doi poli, cele două puncte, de început și de sfârșit, Biblia arată că Dumnezeu este implicat în mod misterios în treburile umane. În ciuda aparentului triumf al răului, El rămâne la conducere. Într-o zi, acest lucru va deveni evident pentru toată lumea. Săbiile vor fi transformate în pluguri. Războiul și moartea vor înceta. Lacrimile vor fi șterse din fiecare ochi.
Între timp, cum pot oamenii și, în special, oamenii de credință, să dea sens evenimentelor actuale? Cât este ceasul lumii acesteia? Ne oferă Biblia vreun indiciu?
Poate fi tentant să alegem pasaje din Cartea Apocalipsei, pe care să le interpretăm prin prisma dezastrelor din zilele noastre, cum ar fi conflictul din Ucraina. Biblia a fost folosită de nenumărate ori în acest fel, oamenii încercând să calculeze ziua exactă în care se va sfârși lumea. De fiecare dată, aceste predicții s-au dovedit greșite.
Totuși, de fiecare dată când izbucnește o criză politică majoră, oamenii își doresc cu disperare să știe ce va rezerva ziua de mâine. Suntem gata să încercăm să înțelegem neînțelesul. Vrem să vedem imaginea de ansamblu și să înțelegem rostul tuturor.
Unii așa ziși profeți, din zilele noastre, profită de acea sete umană de cunoaștere și sens. Ei își expun părerea personală, asupra viziunilor biblice ale vremurilor, în broșuri sau cărți și vând milioane de exemplare. Aceste scrieri pot oferi oferi necunoscătorilor un confort, prin faptul că arată o cale prin haos și distrugere, împreună cu asigurarea că sfârșitul fericit este chiar după colț.
Biblia afirmă că va fi un sfârșit fericit. Dacă este sau nu după colț, este o altă discuție. Ni se oferă imaginea de ansamblu. A insista asupra faptului că înțelegem fiecare detaliu sau că putem calcula cronologia lui Dumnezeu este înșelător, inutil și incorect.
Biblia nu conține un program detaliat al timpului final, care culminează cu Armaghedonul nuclear și nici nu oferă un răspuns simplu la întrebarea dacă și când războiul și violența sunt justificate. Oamenii din Israelul antic erau înconjurați de superputeri vecine gata să se năpustească și să-și extindă teritoriul. Și au fost lupte regionale. Biblia vorbește chiar despre o perioadă anului “în care împărații porneau la război” (2 Samuel 11:1). Unele pasaje chiar susțin utilizarea forței militare. Pe de altă parte, Domnul Isus Hristos vorbește împotriva violenței și a răzbunării. Iar Biserica primară, care era mult mai aproape de Isus decât noi, era cunoscută pentru atitudinea ei pacifistă.
Orice am crede, teoretic, despre pacifism sau acțiune militară justificată, criza ucraineană este reală. Tentația poate fi, fie de a intra în panică, fie de a ne băga capul în nisip. Martin Luther (sau oricine a fost cel care a zis cuvintele de la începutul articolului) arată o a treia cale. În timp ce sapă o groapă, amestecă solul cu compost și oferă puietului de măr o înmuiere bună, nu se gândește la viitor. El chiar admite că s-ar putea să nu existe viitor. Dar deocamdată este ocupat să se concentreze asupra sarcinii pe care o are la îndemână. Habar nu are dacă pomul va ajunge la maturitate sau dacă el însuși va trăi pentru a-l vedea. Tot ce are este speranța. Și speranța este cea care îi călăuzește acțiunile și gândurile: că mâine este în mâinile lui Dumnezeu și că putem fi în pace astăzi.
Articol scris de Michael Pfundner, Bible Society, care a apărut în Christian Today, fiind tradus și adaptat.