„Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:43-45)
La 17 noiembrie 1957, Martin Luther King Jr. a ținut o predică congregației sale din Montgomery, Alabama, intitulată „Iubiți-vă vrăjmașii”. Ca principiu esențial pentru filosofia de viață a lui King, a-ți iubi dușmanii era un subiect pe care el îl predica cel puțin o dată pe an. Confruntat cu realitatea persistentă a răutăților politice și sociale ale culturii, King a găsit o nouă hotărâre de a învinge ura: refugiul în profunzimea iubirii lui Dumnezeu. Reflectând asupra puterii vindecătoare a iubirii, King a remarcat:
„Persoana care te urăște cel mai mult are ceva bun în ea; chiar și națiunea care te urăște cel mai mult are ceva bun în ea; chiar și rasa care te urăște cel mai mult are ceva bun în ea. Și când ajungi în punctul în care privești fața fiecărui om și vezi în adâncul lui ceea ce religia numește „chipul lui Dumnezeu”, începi să-l iubești în ciuda a indiferent ce face, pentru că a fost creat după imaginea lui Dumnezeu”.
În ciuda urii dureroase a lumii, King a recunoscut că orice om are valoare pentru că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. S-ar putea să nu fim înclinați în mod natural să vedem binele în dușmanii noștri, dar dacă ne străduim să facem acest lucru, însuflețiți de dragostea lui Dumnezeu, vom descoperi compasiune pentru ei. Dacă toată lumea – inclusiv persoana, națiunea sau rasa care ne-a cauzat cea mai mare durere – este făcută după chipul lui Dumnezeu, atunci undeva în ei se află amprenta caracterului lui Dumnezeu.
În prima carte a Bibliei, narațiunea creației se referă de trei ori la umanitate ca fiind făcută după chipul Lui (Geneza 1:26–27). Semnul asemănării lui Dumnezeu îi deosebește pe oameni de restul creației. Indiferent de națiunea sau etnia căreia îi aparțineți, împărtășiți împreună cu toți oamenii o unicitate între toate celelalte creaturi, fiind purtători ai imaginii divine.
Pentru că suntem creați după chipul lui Dumnezeu, îi putem iubi pe alții cu dragostea lui Dumnezeu. Iubirea Lui superioară este cunoscută sub numele de iubirea agape. Numai prin iubirea agape, susținea King, cineva poate fi eliberat de ciclul urii: „Când te ridici la acest nivel, începi să iubești oamenii, nu pentru că sunt simpatici, ci pentru că Dumnezeu îi iubește”. Adevăratul test al iubirii este să ne iubim dușmanii. Când facem aceasta, dovedim că iubirea noastră este înrădăcinată și reflectă iubirea agape a lui Dumnezeu.
În Predica de pe Munte, termenul grecesc agape este folosit pentru a exprima adevărata măsură a iubirii. Domnul Isus a explicat că oricine își poate iubi prietenul. Cu toate acestea, iubindu-i pe dușmanii noștri, demonstrăm că suntem copiii lui Dumnezeu (Matei 5:45).
Dragostea agape a lui Dumnezeu nu cunoaște limite. Este iubirea cuceritoare și răscumpărătoare manifestată în dragostea lui Dumnezeu pentru lume: Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)
Când ne-am îndepărtat prin răzvrătire față de Dumnezeu, El a continuat să ne caute cu dragostea Lui. A-i iubi pe vrăjmașii noștri înseamnă a arăta aceeași iubire învingătoare agape pe care Dumnezeu a arătat-o pe Cruce. A-i iubi pe alții fără alt motiv decât faptul că suntem la fel, făcuți după chipul lui Dumnezeu, are puterea de a opri valul urii și de a repara ostilitatea care ne desparte.
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat.