Conform cercetătorilor Bibliei, este puțin probabil ca Domnul Isus să se fi născut pe data de 25 decembrie. Păstorii „stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor” când îngerii le-au făcut cunoscut evenimentul nașterii lui Mesia (Luca 2:8). În luna rece a lunii decembrie, oile lor ar fi trebuit să fie înghesuite în jurul unui foc. Conform unor anumiți comentatori ai Bibliei, referința lui evanghelistului Luca indică sezonul de primăvară ca fiind momentul cel mai probabil al nașterii Domnului Isus Hristos. De altfel, în primele trei secole de creștinism, Crăciunul nu a fost sărbătorit în decembrie și nici în altă zi. Nu există nicio indicație Biblică cu privire la ziua in care s-a născut Mantuitorul și nici un consens referitor la această dată în creștinismul timpuriu. Pe alocuri, sărbătorirea nașterii Domnului Hristos era combinată cu Boboteaza (6 ianuarie), una dintre cele mai vechi sărbători stabilite de Biserică. Unii lideri ai bisericii s-au opus chiar ideii de sărbătoare a nașterii Mântuitorului. Origen, un învățat și teolog creștin, considerat drept unul din cei mai de seamă scriitori ai Bisericii din secolul al III-lea, a predicat că ar fi greșit să-L onorăm pe Domnul Isus Hristos în același mod în care au fost onorați Faraonul și Irod, nuanțând că zilele de naștere erau pentru zeii păgâni. Însă au existat si alti contmporani al lui Origen care au crezut că ziua de naștere a lui Domnului Isus ar trebui totusi sărbătorită. Clement din Alexandria unul dintre primii teologi creștini,a susținut ziua potrivuta a nasterii Mantuitorului ar fi cea de 20 mai, iar Hippolytus teolog creștin și el, a pledat pentru data de 2 ianuarie. Un tratat latin scris în jurul anului 243 a legat nașterea Domnului Isus cu ziua de 21 martie, ce coincide cu echinocțiu de primăvară, deoarece se credea că aceasta era data la care Dumnezeu a creat soarele. Policarp, ucenic al Apostolilor, a urmat aceeași linie de raționament concluzionând că nașterea și botezul Mantuitorului au avut loc cel mai probabil miercuri, deoarece soarele a fost creat în ziua a patra.
Totuși, de ce se sărbătorește Crăciunul pe data de 25 decembrie?
O explicație ar avea legătură cu anumite sărbători păgâne. Romanii și-au organizat festivalul Saturnalia de la mijlocul iernii la sfârșitul lunii decembrie, o petrecere dedicată zeului Saturn, ce implica emancipare, dăruire de cadouri și conceptul de triumf al luminii după cea mai lungă noapte. Apoi, în anul 274, împăratul roman Aurelian a stabilit sărbătoarea nașterii lui Sol Invictus (Soarele Necucerit) pe 25 decembrie. Sol Invictus a devenit atunci religie oficială, alături de cultele tradiționale romane. O altă teorie este legată de moartea Domnului Isus Hristos la Paște, eveniment pe care unii creștini au considerat că ar fi avut loc pe 25 martie. Aceștia au teoretizat, de asemenea, că Mantuitorul a fost conceput și răstignit în aceeași zi. Prin urmare, El s-ar fi născut exact la nouă luni după 25 martie, respectiv pe 25 decembrie.
Deși data este o presupunere, tradiția respectării ei datează cel puțin din secolul al IV-lea. Sub influența bisericii, creștiniiau dat un sens nou tradițiilor și festivalurilor păgâne de solstițiu, evidențiind sărbătorirea nașterii Fiului lui Dumnezeu.Astfel, copacii veșnic verzi, care erau simbolul vieții eterne, Martin Luther i-a prezentat în Biserica Reformei ca o imagine a vieții noastre nesfârșite în Domnul Hristos. Lumânările sunt o imagine a faptului că Mantuitorul este Lumina lumii, roșu este o culoarea care vorbește despre sângele și moartea Domnului, iar cadourile sunt o amintire a darurilor aduse de Magi pentru Pruncul Isus. Mulți creștini au acceptat cu greutate faptul că originea sărbătorii nașterii Mântuitorului de pe 25 decembrie, este de natură păgână. Insa, nu este atat de importatnta originea datei de 25 decembrie sau de modalitatea în care a fost implementată această sărbătoare creștină, atât timp cât o sărbătorim doar cu gandul la nasterea Mantuitorului si la motivul venirii Sale pe pamant, respectiv, sa-Si de viata ca pret de rascumparare pentru noi, pacatosii.
Sărbatoarea Crăciunului este un timp pentru a ne aminti de Domnul Isus. Ceea ce contează mai mult decât cum sărbătorim, este ceea Ce sărbătorim. Și în niciun caz nu sărbătorim figura patronală a unui Moș Crăciun rotund, cu obrajii roşii şi barbă albă, imagine creată, la începutul secolului XX, de un grafician american pentru o reclamă a unei firme de băuturi răcoritoare. Și nici devastatorul consumerism contemporan ce se face simțit în multe țări încă de la 1 noiembrie. Ci sărbătorim nașterea Fiului lui Dumnezeu într-un moment în care omenirea avea mare nevoie de Lumină. Domnul nostru s-a născut într-un întuneric spiritual, o cultură dominată de închinare la împărat, la diverse zeități, culte misterioase, religii păgâne și imoralitate îngrozitoare. Puțini au văzut la acel moment un copil neajutorat într-o iesle ca Lumina lumii și speranța umanității. Creștinul vede însă, dincolo de cadouri, brazi, luminițe și decorațiuni, pe Hristos, Lumina lumii, și triumful Său asupra nopții păcatului.