Compasiunea este nuanțată perfect într-un verset biblic din Marcu 8:1-2 „În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca.”.
Autorul acestui articol, Benjamin Brittain, coordonatorul Organizației Internaționale pentru Ajutorare în Dezastre, Operation Blessing, relatează din călătoria sa spre Turcia faptul că „în timp ce stăteam în aeroport și așteptam să mă îmbarc în avionul spre Adana, Turcia, nu am putut să nu fiu copleșit de suferința pe care aveam să o văd acolo. Turcia a fost zguduită la începutul lunii februarie de două cutremure majore consecutive, iar eu m-am deplasat pentru a ajuta echipa internațională de ajutor în caz de dezastre, Operation Blessing. Miile de oameni afectați de această catastrofă au multe nevoi imediate: hrană, apă, adăpost și ajutor medical.”
Adeseori ne simțim împovărați și descurajați atunci când ne gândim la nevoile mari, la nivel local, în comunitățile noastre și la nivel internațional, din întreaga lume. Dar înainte de a ne pierde speranța, să ne uităm înapoi la istorisirea din Evanghelia lui Marcu pentru a vedea cum răspunde Domnul Isus nevoilor din fața Lui:
„Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, şi ei le-au împărţit norodului. Mai aveau şi câţiva peştişori, şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat şi s-au săturat şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.” (Marcu 8:6-8). Așadar, care a fost răspunsul Domnului Isus când i-a văzut pe oamenii flămânzi din jurul Lui? Ei bine, Domnul le satisface în mod miraculos nevoia imediată de hrană!
Se poate observa în acest pasaj cum dragostea și compasiunea autentică pentru oameni îl conduc pe Isus la acțiune. În acest sens, același lucru ar trebui să fie valabil și pentru urmașii Săi. Poate că noi nu avem capacitatea naturală de a înmulți pâinea și peștele la comandă, dar Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia dintre noi timp, bani și alte resurse pe care să le folosim pentru slava Sa. Când vedem o nevoie în jurul nostru, dragostea și compasiunea din partea Duhului Sfânt ar trebui să ne împingă la acțiune.
Cu alte cuvinte, fiecare ar trebui să se cerceteze pe sine și să se întrebe cine sunt oamenii din „mulțimea” pentru care Mântuitorul îi cheamă să aibă compasiune și pentru cine a pus Dumnezeu în inima lor dorința de a ajuta… Indiferent cât de descurajantă este situația prezentă, se poate găsi motivație și asigurare că Dumnezeu cheamă oamenii la acțiune pentru scopul și gloria Lui.
Astfel, trebuie să ne amintim că ucenicii au trebuit să înceapă să împartă mâncarea lor cu alții înainte de a vedea că mâncarea se va înmulți și că nu se va termina. Când pășim în ascultare și credință, arătând compasiune pentru alții, îi facem loc Domnului Isus ca să acționeze în moduri miraculoase.
Articol preluat de pe cbn.com, tradus și adaptat.