În vremurile de astăzi, este vizibil modul în care se destramă conceptul de pace și bună înțelegere între oameni. Limbajul caustic a devenit parcă ceva uzual, generând sentimente de marginalizare pentru mulți care au îndrăznit să-și expună convingerile. De asemenea, același limbaj provoacă neînțelegere chiar și între cei care, la un moment dat, au căzut de-acord asupra unor anumite subiecte.
Părerile diferite asupra vaccinurilor, războiului sau a altor teme de dezbatere au pătruns și în Biserică. Atât în interiorul, cât și în afara Bisericii, aceste provocări au demonstrat nevoia de oameni ai păcii, așa cum s-a dovedit a fi Domnul nostru Isus Hristos, dar și apostolul Pavel.
Bruce J. Clemenger, președintele The Evangelical Fellowship din Canada, a adus în atenția cititorilor, într-un articol publicat pe www.evangelicalfellowship.ca, câteva versete menite să caracterizeze un om al păcii, așa cum este văzut el prin filtrul Cuvântului Sfânt.
“Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”, a spus Domnul Isus în Predica de pe Munte, despre făcătorii de pace (Matei 5:9), iar îndemnul lui Pavel din cartea Romani 12:18 spune: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii”. Un al verset biblic din Evrei 12:14 spune: “Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”.
Un om al păcii prestează o muncă diplomatică importantă în orice context, fiind cunoscut ca cineva care a trăit în mod constant în pace. Dacă vreodată cineva a fost un partizan vocal, indiferent al cui sau a ce, sau a fost doar perceput a fi părtinitor, va fi foarte dificil să mai câștige încrederea tuturor părților. Totuși, lucrarea lui Dumnezeu în viața lui Pavel arată că indiferent ce s-a întâmplat în trecutul unei persoane, percepția poate fi schimbată. Biblia ne arată, de asemenea, că cineva căruia odată i-a fost frică în a se numi urmaș a lui Hristos, a devenit un campion al unității în cadrul Bisericii. Așadar, reabilitarea, schimbarea atitudinii cuiva și ulterior a imaginii, este posibilă.
Pentru a fi considerat un om al păcii, este vital să fie evitată ofensarea cuiva. Domnul Isus avertizează persoana prin care vine ispita în Matei 18:7: “Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”. De asemenea, Pavel îndeamnă să nu pricinuim supărare nici evreilor, nici grecilor sau Bisericii lui Dumnezeu.
În Hristos, avem libertatea de a ne abține să jignim pe cineva, chiar dacă “activitatea” noastră jignitoare este legală. Pavel spune că, deși avem libertate, nu tot ceea ce putem face este benefic și nu trebuie să fim stăpâniți de nimic (1 Corinteni 6:12).
În această libertate găsită în Hristos, este mai valoros să identificăm un teren comun cu cei care ne intersectează viața. Putem arăta empatie și înțelegere, iar afirmațiile este bine a fi făcute în așa fel încât să nu fie o pricină de poticnire pentru nimeni: “… şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire”. (Romani 14:21).
Un alt îndemn prețios al apostolului Pavel se găsește în Epistola către Galateni 5:13–14: “Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Toate acestea trebuie făcute într-o atitudine de smerenie, în opinia aceluiași apostol, socotindu-i pe alții mai buni decât pe tine însuți. (Filipeni 2:3).
Versetele de mai sus nu conțin avertismente ușoare, este nevoie de disciplină pentru a le pune în aplicare. Cu siguranță, trebuie să luptăm pentru încredințările noastre și să trăim cu credincioșie, dar să o facem cu înțelepciunea pe care o dă Harul Domnului nostru (Coloseni 4:5–6) și cu perseverență.
“Prin răbdare se înduplecă un voievod şi o limbă dulce poate zdrobi oase”, spune înțeleptul Solomon în Proverbe 25:15, care, de asemenea, a afirmat că “un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia”. (Proverbe 15:1).
Fie ca mărturia noastră, a tuturor, să fie de oameni făcători de pace, iar limbile noastre să fie blânde!