Pandemia din ultimii doi ani, dezastrele naturale sau alte știri pline de violență, dar mai ales recentul război din Ucraina, toate sunt subiecte dificile de auzit și asimilat pentru copii. Editorul Jackson Greer a expus într-un articol publicat pe Focus on the Family, cinci principii de care este necesar să ținem cont atunci când vorbim cu copiii despre război. Desigur, discuția cu minorii despre război depinde de vârsta lor, de stadiul vieții și de înțelegerea unor subiecte complexe, cum ar fi guvernarea sau istoria. Așadar, înainte de a începe conversația, este necesar a ne gândicum să abordăm cele cinci principii, în funcție de puterea copiilor de înțelegere.
- Pune întrebări
În măsura în care copilul este deja expus la conversații despre război, trebuie găsit un moment de liniște pentru a ne pune la curent cu ceea ce știe. Momentul trebuie să fie unul în care copilul se simte în siguranță, astfel încât acesta să fie capabil să reflecteze la ceea ce spunem și să-și împărtășească gândurile. Apoi, punem întrebări precum „Ce ai auzit despre …?” sau „Cum te face să te simți ceea ce ai auzit?” Ar fi bine ca întrebările să fie deschise, astfel încât să permită copilului să vorbească liber. În conversațiile despre război, scopul conversației ar trebui să includă înțelegerea sentimentelor și gândurilor copilului, precum și a ceea ce vede și aude.
- Lasăți-vă copiii să conducă conversația
Pe măsură ce le permitem copiilor să pună întrebări, aceștia vor ghida în mod natural conversația. Aceste conversații de început ne permit să înțelegem pe deplin percepția lor despre război și gândurile lor în legătură cu acesta. De asemenea, ne permit să reformulăm orice concepție greșită pe care ar putea să o aibă copiii cu privire la evenimentele înconjurătoare. Acest lucru este critic într-o lume definită de social media. Uneori, introducerea în conversație a unor elemente vizuale, cum ar fi o hartă, poate ajuta copilul să-și imagineze mai bine situația. Pe măsură ce oferim fapte și context, ne asigurăm că acordăm în continuare prioritate gândurilor și sentimentelor copiilor, mai presus de propriile emoții și opinii cu privire la problemele de război.
- Atenție la ceea ce îi expunem pe copii
Chiar dacă nu putem controla întotdeauna ceea ce văd copiii, le putem limita expunerea la știri și rețelele sociale. De asemenea, este bine să nu lăsăm copiii să audă sau să vadă știrile fără noi, întrucât posturile TV sau chiar radio prezintă avertismente și imagini cu conținut de impact emoțional. Dacă există terminologie sau vocabular de război care ar putea deranja copiii, este potrivit să oferim explicații și definiții ale cuvintelor respective. De asemenea, dacă rețelele sociale se dovedesc a fi o problemă în acest sens pentru copiii mai mari, la fel, este nevoie de o discuție cu ei despre ceea ce văd, pe cine urmăresc și ce există într-adevăr în spatele acestor imagini și oameni.
- Evitați etichetele
Când vorbim cu copiii noștri despre război, este foarte ușor să etichetăm ceea ce vedem drept „băieți buni” și/sau „băieți răi”. Când copiii întreabă „de ce se întâmplă lucruri rele”, este esențial să-i ajutăm să înțeleagă diferența dintre lucrul rău care s-a întâmplat și persoanele implicate. Etichetarea unor grupuri întregi de oameni sau națiuni ca fiind „răi” perpetuează în mod inutil frica sau confuzia copiilor. Indiferent de război sau de situație, nu fiecare persoană din acea țară sau națiune este implicată și nu fiecare persoană, de asemenea, este de acord cu deciziile țării lor. În loc să punem etichete, mai bine alegem să spunem: „Nu știu”. Ca părinte, recunoașterea cu onestitate a faptului că nu știm totul se va dovedi o mișcare mult mai valoroasă decât încercarea de a avea un răspuns la fiecare întrebare. În situațiile în care copilul are o relație personală cu Dumnezeu sau cel puțin este expus mediului creștin, situațiile dificile din lume pot crea o cale perfectă pentru o conversație despre păcat și impactul acestuia asupra lumii.
- Concentrarea pe ajutor
Când se întâmplă ceva înfricoșător, întotdeauna se găsesc oameni care încearcă să ajute. Mai ales în vremuri de război, există persoane care se angajează să-i ajute pe cei aflați în pericol. Fie că este vorba despre simple adunări de sprijin sau eforturi de donație, se pot găsi povești axate pe acțiunile pozitive de întrajutorare a celoraflați în nevoie, care merită să fie împărtășite copiilor. În mijlocul violenței, este bine să căutăm mesaje centrate pe speranță și unitate. Apoi, dacă discuția duce în acest sens, este potrivit să vorbim despre modul în care familia noastră poate oferi ajutor. Fie că este vorba de situația actuală, dintre Rusia și Ucraina, sau de o situație viitoare, faptul de a vorbi cu copiii despre război este o responsabilitate pe care părinții trebuie să o ia în serios. Este firesc ca minorii din casele noastre să se simtă anxioși, confuzi, chiar supărați. De aceea, este important să inițem și să ghidăm orice discuție în acest sens, pentru a ne asigura de concentrarea tuturor membrilor familiei asupra dragostei lui Dumnezeu și a acțiunilor pozitive din întreaga lume, mai degrabă decât asupra fricii sau a îngrijorării.