Paștele este minunata sărbătoare în care creștinii comemorează moartea și învierea Domnului Isus Hristos – Mântuitorul nostru. Din dragoste, Dumnezeu a dat pe Fiul Său pentru a lua păcatul lumii și de a o conduce pe aceasta din moarte la viața veșnică promisă fiecărui om care crede în jertfa Domnului Isus și ia aminte la glasul Lui.
Domnul Isus a venit în Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui evreiesc și se apropia de vremea când urma să fie trădat de unul dintre ucenicii săi, umilit în public și batjocorit, bătut și mutilat până la desfigurare și atârnat pe o cruce pentru a muri. În noaptea dinaintea suferinței Sale, Mântuitorul le-a dat ucenicilor porunca specială ca urmașii Lui să-și amintească că Domnul și-a dat trupul și Și-a vărsat sângele ca jertfă pentru ei și să comemoreze Masa Domnului.
Cel mai bun mod de a înțelege semnificația reală a Paștelui este să învățăm de la Domnul Isus, prin cele trei cuvinte ale Sale: Legământul cel nou.
În Evanghelia după Luca, capitolul 22, avem zugrăvită o imagine a nopții dinaintea morții Lui:
Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu”. Apoi a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22:14-20)
Inima semnificației Paștelui se află în cuvintele Domnului, „legământul cel nou” dintre Dumnezeu și poporul Său.
Paștele și Noul Legământ
Pentru a pune acest nou legământ în context, trebuie să ne uităm în istorie. Cu mult înainte de a se naște Domnul Isus, Dumnezeu a făcut alte legăminte cu poporul Său (israeliții) – unul pentru a-i înmulți, altul pentru a-i binecuvânta și altul pentru a le da o țară. De-a lungul timpului, Dumnezeu le-a cerut credincioșilor să-și recunoască natura păcătoasă, să-și mărturisească păcatele, să-și ceară iertare pentru ele și să ofere preoților anumite animale ca jertfe pentru păcatele lor. Împlinirea ceremoniilor religioase ale Paștelui includea jertfirea de miei fără cusur, așa cum făcuseră israeliții când au uns stâlpii ușilor cu sângele mieilor în prima noapte a Paștelui – când Moise a scos poporul lui Dumnezeu din Egipt (vezi Exod 12:11-13).
Mielul de jertfă a fost o parte semnificativă a cruțării vieților israeliților chiar la instituirea sărbătorii Paștelui, precum și în amintirea viitoare a evenimentului. Dumnezeu le-a dat lui Moise și lui Aaron instrucțiuni specifice despre cum să-L onoreze pe Dumnezeu prin celebrarea anuală a Paștelui. Mielul a fost punctul culminant al mesei de Paște (și încă este). Mieii trebuiau să fie fără defect fizic și chiar să fie ținuți în familie câteva zile înainte de a fi sacrificați, astfel încât să se înțeleagă că sacrificiul suprem era aproape de inimile celor ale căror păcate au fost ispășite.
Paștele evreiesc și Paștele creștin au o relație specială din mai multe motive. Domnul Isus a devenit „Mielul fără cusur” în timp ce Și-a sacrificat viața pentru păcatele tuturor celor care cred în El – pentru a-i aduce într-o relație corectă cu Tatăl ceresc. Așa cum evreii sărbătoresc eliberarea din sclavia egipteană când sărbătoresc Paștele evreiesc, creștinii sărbătoresc victoria asupra păcatului și a morții simbolizate și împlinite prin moartea și învierea Domnului Isus. El a spus că noul legământ dintre Dumnezeu și poporul Său a fost „făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”. Nu a fost o coincidență că Domnul Isus și-a dat viața pentru oameni în timpul sărbătorii Paștelui. Era timpul rânduit, ales de Tatăl.
Care este adevărata semnificație a Paștelui? În Evanghelia după Ioan 1:29, Ioan Botezătorul, când îl vede pe Isus apropiindu-se de el, vestește mulțimii din jurul lui: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
Ioan Botezătorul știa că Isus era fiul lui Dumnezeu, Mesia cel mult așteptat, cel despre care profeții au rostit promisiunea că va salva omenirea de păcatele ei și că le va oferi o relație profundă și sinceră cu Dumnezeu Tatăl. Noul Legământ avea să fie un legământ etern. (Ieremia 31:31-34, Ieremia 32:39-42, Isaia 55:3) Isus, mielul nostru de jertfă, Mântuitorul nostru, Dumnezeul nostru, Răscumpărătorul nostru – și-a dat viața, fiind El însuși mielul de jertfă ca plată pentru păcatele noastre. Când Mântuitorul a înviat din morți trei zile mai târziu, a dat biruință asupra separării eterne de Dumnezeu, adică asupra morții, tuturor celor care și-au pus încrederea în El. Acesta este noul legământ – viața veșnică petrecută cu Dumnezeu prin credința în tot ceea ce Isus Hristos a făcut și continuă să facă.
Biblia spune:
Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.(1 Ioan 5:10-12)
Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.(1 Corinteni 15:3-4)
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9)
Articol publicat de cbn.com, tradus și adaptat.