În cultura actuală, când se vorbește despre ospitalitate, se folosesc adesea sintagme precum: „Îmi plac petrecerile” sau „Iată câteva sfaturi pentru distracție”. Însă, ospitalitatea creștină nu este distractivă. Cu alte cuvinte, ospitalitatea are motive, mijloace și scopuri total diferite. Ospitalitatea biblică se referă la onorarea lui Dumnezeu prin ascultarea poruncii Sale de a „ajuta pe sfinți când sunt în nevoie și de a fi primitori de oaspeți” (Romani 12:13). Astfel, este vorba despre a-i iubi pe alți creștini. În momentul în care ospitalitatea se referă la cel care oferă, ea încetează să mai fie creștină. În acest sens, acordăm invitații atât străinilor, cât și prietenilor, căutând nu numai să aprofundăm părtășia, ci și să atragem oamenii la lumina comunității creștine (Evr. 13:2; 1 Petru 4:9). Trimitem invitații persoanelor care nu pot să ne facă la fel, fie din cauza situației lor de viață, fie a situației financiare grele, a problemelor familiale sau a condiției fizice (Luca 14:13). Ospitalitatea face parte din dăruire; să nu așteptăm nimic în schimb de la oamenii care primesc sacrificiul slujirii noastre. Spre deosebire de ospitalitatea divertisment, ospitalitatea creștină nu este o ocazie specială, ci un stil de viață, în ciuda inconvenientului care vine cu gătitul, curățenia și rugăciunea pentru oaspeți. Ospitalitatea creștină face parte din viața creștină: este ceva ce trebuie să căutăm să arătăm (Romani 12:13), deoarece sacrificiul ei simplu este contrar naturii noastre păcătoase, precum și culturii contemporane. Iată patru metode care ne pot ghida în înțelegerea ospitalității biblice.
1. Ospitalitatea creștină este o expresie a iubirii. Spre deosebire de divertisment, ospitalitatea nu caută să impresioneze sau să creeze obligații. În schimb, încearcă să slujească. Pe măsură ce gazda dobândește calități ale sfințeniei, ospitalitatea ei va fi din ce în ce mai mult o expresie a iubirii pentru oaspeți. Ospitalitatea biblică caută să arate dragostea în moduri pe care fiecare musafir le va recunoaște. Le vorbește oaspeților pe limba lor, așa cum ne face Dumnezeu nouă. Aceasta înseamnă să luăm în considerare situația fiecărui musafir, în funcție de durerea sufletească a acestuia sau fizică: dacă se bucură de ceva anume, dacă suferă, dacă există un adolescent care are nevoie de o conversație atentă, dacă o cină împreună cu un grup extins de prieteni va fi cel mai bun lucru pentru familia invitată sau au nevoie de o cină liniștită, cum s-ar simți un văduv copleșit de copiii mici sau dacă ar fi o distracție binevenită pentru el… Acestea sunt câteva moduri în care trebuie să ne gândim la dragostea pentru fiecare oaspete, satisfacându-i nevoile cunoscute acolo unde putem. Practicarea ospitalității biblice face parte din mersul prin credință, nu prin vedere.
2. Ospitalitatea creștină încurajează dăruirea. Deoarece se concentrează pe ceilalți și necesită sacrificii, ospitalitatea biblică va fi un instrument pe care Dumnezeu îl va folosi pentru a dezrădăcina egocentrismul din noi. Iată un exemplu, relatat de cineva. „În mijlocul unei mutări majore, soțul meu și cu mine ne-am trezit dintr-o dată fără adăpost, locuind într-o cameră de hotel cu doi copii mici, încercând să ne croim drumul spre un nou loc de muncă și într-o nouă locație. Când au aflat despre noi, un cuplu de la biserică ne-au invitat să locuim în casa lor până când a noastră va fi disponibilă. După ce am ajuns la ei, am aflat că soția fusese operată de cancer cu două zile înainte de a veni noi. Acel nivel de iubire jertfitoare nu s-a întâmplat de nicăieri: au fost ani de dăruire a casei și a sinelui către ceilalți care au continuat și au dat roade, chiar și în mijlocul unor mari greutăți. Dumnezeu nu folosește ospitalitatea doar pentru a-i sfinții pe creștini, ci și pentru a arăta frumusețea sfințirii.
3. Ospitalitatea creștină oferă refugiu. Lumea noastră se adâncește din ce în ce mai mult în păcat. Un cămin deschis, modelat de Scriptură este un loc sigur într-o lume nesigură. În ospitalitate, casele creștine sunt locuri în care oamenii sunt feriți în mod fizic de abuz și pericol. Este locul în care suntem în siguranță din punct de vedere emoțional nu numai să ne bucurăm, ci și să ne plângem de tot felul de necazuri – dureri care vin dintr-o lume căzută și dureri care vin de la oameni căzuți. Casele creștine trebuie să fie locuri sigure din punct de vedere spiritual, pentru a mărturisi eșecul și păcatul, găsind un ajutor real în contextul iubirii biblice.
4. Ospitalitatea creștină adâncește părtășia. Ea creează un timp separat de goana vieții de zi cu zi, pentru a ne liniști timp de câteva ore și a vorbi — pentru a cunoaște și a fi cunoscut. Acest lucru este valabil mai ales dacă oaspeții se simt suficient de confortabil să-și deschidă inima și să poată vorbi despre ce se întâmplă și cum lucrează Domnul în viața lor, iar acest lucru crește dragostea unul pentru celălalt. Ar fi ciudat dacă am putea asculta durerea unui tată bătrân pentru copilul pierdut și să nu simțim dragoste pentru amândoi. Este inevitabil să o auzim pe femeia singură, povestind despre despărțirea ei de soțul infidel și să nu simțim recunoștință pentru credincioșia ei față de Isus. Dumnezeu a conceput aceste legături să se formeze pe măsură ce ne deschidem casele și inimile unul față de celălalt, iar ospitalitatea creștină îl onorează pe Domnul. Practicarea ospitalității face parte din a fi credincioși, iar datoria noastră este ascultarea și să avem încredere că Domnul o va folosi în cel mai bun mod, chiar și atunci când nu vedem lucrul acesta.
De aceea practicarea ospitalității biblice face parte din mersul prin credință, nu prin vedere, iar acest aspect face ospitalitatea nu numai distinctă în această lume, ci și foarte utilă în împărăția lui Hristos.
Articol preluat de pe Ligonier.org, tradus și adaptat.