Cu siguranță cu toții tânjim să avem pace. Poate că ne dorim ca viețile noastre să se desfășoare în tihnă, să fim împăcați cu cei din jurul nostru, să avem liniște cu privire la viitorul nostru, iar inimile noastre să se odihnească având siguranța zilei de mâine. Ne străduim să ne asigurăm această pace, însă există o singură sursă a siguranței depline, iar aceasta este chiar Domnul Isus.
În anul venirii pe pământ a Mântuitorului, o mulțime de oaste cerească s-a unit în jurul păstorilor ce-L căutau pe El, urând ”pace pe pământ între oamenii plăcuți lui Dumnezeu”. Observăm aici că Dumnezeu este cel care dă pacea, însă este un detaliu important la care să privim. Și anume, că pacea nu este universală, ci pentru cei ce sunt pe placul Domnului. Acesta poate părea un verdict aspru. Însă Sfânta Scriptură ne învață că fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți Lui. Astfel, pacea este dăruită celor ce se încred în Dumnezeu, fiind plăcuți de El, fapt ce face ca sărbătoarea nașterii Mântuitorului să fie pentru unii oameni o sursă de neliniște. Așa cum vedem chiar în zilele noastre, de pildă, din partea autorităților Comisiei Europene ce au sugerat eliminarea cuvântului ”Crăciun” din vocabular.
Chiar Domnul Isus ne-a spus că oamenii au iubit mai mult întunericul, chiar și după ce au primit revelația Luminii, care este chiar El, Mântuitorul, pentru că faptele lor erau rele. De asemenea, evlaviosul Simeon, ce aștepta cu credință venirea în lume a lui Mesia, atunci când Pruncul Sfânt a fost adus la Templu, a spus: „Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi.”. La fel ca atunci și acum, mulți dintre noi pierdem din vedere adevărata semnificație a Crăciunului și ne împotrivim transformării pe care această sărbătoare o cere de la noi. Adică, recunoașterea stării de păcat și a nevoii de mântuire.
Apostolul Ioan, ne-a lăsat scris în Evanghelia sa că ”tuturor celor ce L-au primit pe Domnul Isus, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.”. Mai apoi, acelora care au crezut, Mântuitorul le-a spus: ”Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”. Așadar, nu doar îngerii au adeverit că pacea vine din partea lui Dumnezeu, ci Domnul Isus Însuși.
Sursa deplină a păcii autentice este credința în promisiunile prețioase ale Dumnezeului nostru. Chiar și Pavel, în epistola sa către Romani, spune că Dumnezeu ne poate umple de pacea pe care o dă credința. Prin faptul că noi, creația Mâinilor Lui, ne punem încrederea deplină în Dumnezeu, nu doar că primim pace, ci și glorificăm lucrarea Sa minunată.
Dacă la început am amintit despre păstorii din Betleem despre care evanghelistul Luca povestește că îl căutau pe Mântuitor, haideți să ne îndreptăm puțin atenția și asupra istorisirii lui Matei. El este interesat în mod deosebit de impactul sosirii în lume a Pruncului Sfânt în viața neamurilor, a celor ce nu făceau parte din poporul ales. Matei dorește să Îl prezinte pe Domnul Isus ca pe un Salvator și al neamurilor, un Mesia universal. La începutul evangheliei, vedem că la ieslea Mântuitorului vin nu doar păstori evrei, ci și magi din Orient, călăuziți de o stea strălucitoare, adică un obiect al studiului lor. Dumnezeu a hotărât ca, prin Domnul Isus, să vină în lume salvarea pentru orice om, din orice neam și din orice seminție. La sfârșitul Evangheliei lui Matei, găsim ultimele cuvinte ale Domnului Isus, care sunt următoarele: ”Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile”. Această poruncă, precum și exemplul de viață al Mântuitorului nostru, au reprezentat șansele noastre de a fi făcuți parte din poporul ales, de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu. Prin aceste momente cheie prezentate în evanghelia după Matei, el vrea să prezinte dovezi că Domnul Isus este Salvatorul promis pentru toate popoarele lumii, după cum a profețit și Isaia, spunând: ”Neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale. ”
