Începutul lunii decembrie anunță sosirea cu pași grăbiți a sărbătorii Nașterii Mântuitorului Isus. Chiar dacă ultimii doi ani au fost neobișnuiți, din cauza schimbărilor aduse de situația pandemică, totuși bucuria venirii în lume a Domnului Isusu Hristos în urmă cu 2000 de ani, este statornică în orice vreme. El a coborât din veșnicii ca Mesia, fiind răstignit și mai apoi înviat din morți, pentru a deveni comoara cea mai de preț a tuturor păcătoșilor iertați.
Crăciunul este cunoscut ca fiind o sărbătoare a dăruirii. De la cei mai mici, până la cei mai mari, mulți dintre noi primim și dăruim cadouri. Însă și Domnul Isus și-a dorit ceva pentru noi, credincioșii. În Evanghelia după Ioan, capitolul 17, este redată cea mai lungă rugăciune a Domnului Isus. Versetul 24 spune: ”Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii!”. Domnul Isus știa că cea mai mare împlinire a oricărui om este să experimenteze unitatea cu El. Dorința Mântuitorului nostru a fost ca noi să putem privi gloria Sa, în Împărăția Slavei Sale și, mai mult decât atât, să ne desfătăm în prezența Lui. Să tânjim după comuniunea cu El mai mult decât orice. Domnul Isus a coborât pe pământ pentru a oferi acest dar oricui îl dorește, cu prețul morții Lui în locul nostru.
Anul acesta, să modelăm dorințele noastre, după dorința sfântă a Domnului Isus. În zilele următoare, să ne pregătim în mod diferit pentru sărbătoarea Crăciunului, meditând la lucrarea Lui desăvârșită pentru salvarea noastră.
În primul rând, să medităm la motivul pentru care lumea a avut nevoie ca Domnul Isus să se nască pe pământ. Înainte de a fi o sărbătoare, Crăciunul este o ocazie să conștientizăm starea de păcat și despărțire veșnică a omului de Dumnezeu. Dacă omul nu ar fi fost căzut în păcat, lumea nu ar fi avut nevoie de un mântuitor. Meditând la acest adevăr, să recunoaștem încă o dată că avem nevoie ca Domnul Isus să curățească viețile noastre de murdăria păcatului.
Mai apoi, perioada ce precede Crăciunul, nu este doar pentru pregătirea meselor îmbelșugate și decorarea caselor. Ci trebuie să ne împodobim și inima. Psalmul 139 spune ”Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!”. În următoarele săptămâni, să Îl rugăm și noi pe Domnul Dumnezeu, asemenea lui David, să ne arate ce dorește să dăm de-o parte. Să ne curățim astfel inimile, lăsându-I loc Mântuitorului.
În al treilea rând, să zidim în familiile noastre o așteptare centrată pe Domnul Isus. Să demontăm ideea adânc înrădăcinată în societatea noastră că farmecul Crăciunului stă în lucrurile materiale. Să-l așteptăm cu bucurie pe Mântuitor, să însetăm după Dumnezeu, să căutăm, împreună cu cei dragi, prezența Lui.
În ultimul rând, înainte de acest Crăciun, să ne dedicăm mai mult studiului Sfintei Scripturi. Cuvântul Domnului este un foc, așa cum spune proorocul Ieremia. Să ne încălzim în jurul acestui foc, să admirăm strălucirea harului lui Dumnezeu revelată în Cuvânt, să îl lăsăm să ne vindece orice rană și să lumineze orice întuneric din viețile noastre.
