În urmă cu aproape 2000 de ani, apostolul Pavel încuraja credincioșii din Filipi să fie atât de blânzi, încât toată lumea să îi recunoască pentru această trăsătură. În prezent, avem nevoie mai mult decât oricând să punem în aplicare și noi acest îndemn, dat fiind faptul că una dintre cele mai mari provocări ale creștinilor de azi este lupta cu furia.
Poate că uneori pare inofensivă o scurtă reacție de enervare, dar odată format un obicei din aceasta, furia ajunge să distrugă familii, să păteze demintatea și conduce la un comportament general nociv.
În Sfânta Scriptură se regăsesc exemplele câtorva dintre predecesorii noștri care, din cauza furiei nestăpânite, au schimbat în rău cursul vieților lor. E suficient să privim în primele capitole ale cărții Geneza, pentru a vedea rezultatele dureroase ale mâniei. Cain, fiul primului om, Adam, a fost cuprins de furie când Dumnezeu a respins jertfa lui și, în schimb, a acceptat-o pe cea a fratelui său, Abel. Mai apoi, furia s-a transformat în fratricid.
Nu știm de ce înaintea lui Dumnezeu, jertfa lui Cain nu a fost bine primită. Dar această situație ridică o întrebare: De ce Cain nu s-a cercetat pe sine, ci a refulat asupra fratelui său? S-ar părea că, în multe cazuri, gelozia este un precursor al izbucnirilor de furie. Una dintre cele mai eficiente modalități de testare a caracterului este să reușim să ne bucurăm de succesul altora.
De la Cain până în prezent, pentru mulți dintre creștini furia a rămas o slăbiciune. Dar dacă fiecare dintre noi alergăm cu pocăință la Dumnezeu, reparăm pe cât posibil ce am stricat, urmând pașii scripturali, inimile noastre pot fi schimbate.
În privința factorilor declanșatori, este important să conștientizăm că ceea ce consumăm ne afectează răbdarea și capacitatea de stăpânire a furiei. De multe ori, autocontrolul nostru slăbește, din cauza unor obiceiuri cotidiene precum consumul de cofeină, zahăr procesat, medicamente opioide și așa mai departe. Este greșit să credem că alimentația bogată în astfel de stimulente puterenice, va lăsa neafectat temperamentul nostru. În plus, amplificarea frecventă a anumitor funcții ale creierului prin substanțe cum este, de exemplu, cofeina, poate conduce la afectarea permanentă a sănătății.
Revenind la reprecursiunile furiei, aceasta nu are un impact negativ numai asupra noastră, ci și a generațiilor care vin în urma noastră. Editura Reader’s Digest a publicat în urmă cu ceva timp, un articol despre comunitatea Amish. Autorul scria, printre altele, despre copiii din această comunitate că nu țipau și nu ridicau niciodată tonul. Observând acest lucru, autorul a rămas uluit. Astfel, a hotărât să stea de vorbă cu directorul unei școli pentru a înțelege mai bine fenomenul. Întrebat fiind de ce crede că în școala lui, copiii nu țipă, directorul a răspuns cu următoarea întrebare: ”Ei bine, ați auzit dumneavoastră vreodată un adult din comunitatea Amish țipând?”. Furia este contagioasă, dar la fel sunt și răbdarea sau autocontrolul, două caracteristici de care copiii au mare nevoie.
Tații au un rol deosebit de important în limitarea acceselor de furie din familiile lor. Efeseni 6:4 spune că tații nu trebuie să își provoace copiii la mânie. În schimb, trebuie să îi crească în mustrarea și învățătura Domnului.
2 Corinteni 10:5 ne îndreaptă privirea către locul unde se duce adevărata bătălie: deținerea controlului asupra gândurilor noastre este un pas major în direcția potrivită. Când cineva din preajma noastră ne privește cu o atitudine ofensatoare, are obiecții la adresa noastră sau ne tratează într-un mod chestionabil, Satan speculează aceste gesturi și plantează în mintea noastră gânduri care dezbină. Aceste săgeți arzătoare, odată plantate în inimile noastre, sunt dificil de stins. Însă putem evita să le lăsăm să învăpăieze furia din interiorul nostru. Făcând fiecare gând rob Domnului Isus și fugind de factorii declanșatori ai mâniei, pacea și dragostea se vor revărsa peste orice tulburare, teamă sau răutate. În caz contrar, amărăciunea, neiertarea și invidia se vor cuibări în inimile noastre și vor hrăni cu sârg furia. Astfel, noi trebuie să deținem controlul asupra gândurilor noastre, și să nu le lăsăm să ne domine. Nu este o sarcină ușoară, dar este posibilă dacă ne dorim cu adevărat să fim eliberați din strânsorile mâniei.
Nu de puține ori, mândria reprezintă un combustibil pentru furie. În 2 Cronici 36, putem privi la exemplul lui Ozia, cum mândria a reprezentat sursa decăderii lui. ”Când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire”, intrând în templu cu intenția să aducă el însuși jertfe, deși aceasta era exclusiv sarcina leviților. Când preoții au vrut să îl oprească, s-a mâniat, iar în consecință, Dumnezeu a permis să ajungă bolnav de lepră.
Fiecare dintre noi avem uneori tendința să fim la fel ca Ozia. Dar Iacov are un cuvânt pentru noi: ”Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”
Un principiu cheie în stăpânirea mâniei, este să ascultăm cu atenție ce are de spus interlocutorul nostru și să ne rugăm pentru puterea de a nu răspunde imediat. Un indicator al mândriei este predispoziția de a vorbi peste alte persoane sau de a nu-i lăsa să termine ce au de zis. Astfel, să fim buni ascultători, să ne măsurăm cu atenție cuvintele, iar în dragoste, să spunem ce e de spus. Accesele de furie nu au nicio justificare, nu vor împlini nicidoată scopul lui Dumnezeu pentru noi.
Conform unei statistici, se pare că 90% dintre neînțelegerile pe care le întâmpinăm, sunt cauza directă a folosirii unui ton al vocii nepotrivit. Solomon a spus că ”un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” Însă cel mai de folos este să cerem ajutorul lui Dumnezeu, rugându-L să schimbe tonul vocii noastre și să stăpânească peste impulsurile de furie. El va auzi strigătul smerit al copiilor săi. Iar atunci vom putea spune la fel ca psalmistul ”am căutat pe Domnul și mi-a răspuns” și m-a izbăvit de focul mâniei mele. Încurajarea pentru fiecare dintre noi este ca blândețea noastră, o roadă a Duhului Sfânt, să țină focul în frâu, folosindu-l pentru a încălzi, iar nu pentru a mistui oamenii.